Undeva prin zona Rivoli-Châtelet sunt foarte mult buticuri destul de chic-trendy, unele dintre cele mai cautate de tineri, iar pentru ca si eu am avut drum pe acolo ieri, nu puteam sa nu ma opresc sa imi iau o pereche de pantaloni super slims. Am coborat deci de pe Velib si l-am parcat la o borna. Am avut proasta inspiratie de a pleca, chiar daca bicicleta, ramasa blocata in borna, arata inca ledul rosu (ceea ce inseamna ca ceva nu e in regula si ca parcarea nu a fost inregistrata). Cu gandul ca problema se va rezolva, m-am dus si m-am identificat la panoul central din statie. Pentru ca toate bornele erau ocupate, mi se ofereau inca 15 min (gratuite) si informatii despre cele mai apropiate statii din jur unde ar putea fi locuri libere. Mi-am incarcat inca 15 minute si am luat-o la pas. Totusi gandul mi-a ramas la bicicleta asa ca, mergand am dat de o alta statie unde, si acolo, toate bicicletele erau parcate deci nu mai era loc - m-am reidentificat si am vazut ca inca apaream ca si cum as fi fost “pe traseu” (asadar, am luat inca 15 minute, asa, ca sa aman), deci nici atunci bicicleta mea nu era parcata cum trebuie. M-am intors deci de unde am lasat-o, la statia initiala unde ea era in continuare parcata, dar cu ledul rosu aprins. Sa iau alta bicicleta nu imi era deci permis, iar cea initiala nici ca se misca din borna. Prin urmare, m-am dus, dupa cum era firesc la panoul central, m-am identificat, dar acum m-am trezit ca nu mai aveam dreptul la inca 15 minute “de amanare” pentru ca statia deja se eliberase, asa ca aveam 4 locuri posibile de a-mi parca velibul. Nestiutor, am apasat “besoin d’aide” (ajutor) cu gandul ca as accesa o pagian informativa.
Mare mi-a fost mirarea cand am auzit o voce. Din reflex, putin buimac, m-am intors sa vad cine imi vorbeste. Evident, eram singur, poate altauri de cativa trecatori care nu imi dadeau mie importanta. M-am trezit parca din somn si i-am explicat “vocii” problema. I-am indicat numarul statiei si numarul bornei unde era problema, iar acesta mi-a zis cu calm ca este intr-adevar o problema tehnica, ca isi cer scuze pentru problema si mi-a incheiat cursa. Dupa mai putin de 1 minut am putut sa iau o noua bicicleta.
Morala povestii nu exista, exista insa o uimire a mea. Mai multe chiar. Veliburile sunt ca noi, chiar dupa un an, poate unele au mici probleme, trecatoare (e firesc), cu toate astea, daca nimeresti una care chiar te agaseaza, o poti schimba cu mari sanse de a da de una in perfecta stare. Iar a doua chestie care m-a uimit, este un sistem foarte bine pus la punct de comunicare cu abonatii, un sistem unde daca ai o problema, imediat esti ascultat si ajutat. Si ma trezesc, ca un primitiv intr-o tara prea civilizata pentru pielea mea si ma simt, desi nu ar trebui, extraterestru.
