Cand nu platesti, nu ai, asa ca eu, pentru ca am depasit limita de trafic pe site, am fost obligat la o vacanta cu termen fix. Intre timp, am avut ocazia in asta o luna sa ma maturizez, sa ma tund, sa slabesc.
Si uite asa intre timp mi-am luat zborul si iar sunt departe de Bucuresti. Concluzia, pe cat eram de francofil in posturi pana acum, pe atat mai mult voi fi acum. Iar daca nu e vorba de francofilie sau galofilie, cel putin va exista componenta franceza (sac!).
In clipa asta rad pentru ca stiu ca anul trecut faceam haz cu velibul, de bornele aflate la ‘altitudine’ mai mare, borne unde rar gasesti biciclete, doar pentru ca e mult mai placut sa cobori decat sa urci! Descopar acum ca o solutie a fost gasita si nu incetez sa rad - bornele de sus, numite velib+ , iti dau bonusuri (in timp), altfel spus iti permit sa te plimbi mai mult apoi (cu 15 min si fara sa platesti).
Si cel mai probabil am plecat la o tura, sa vad cat de tare s-au stricat veliburile, sau cat de bine au fost intretinute.
Se pune întrebarea cinică - ” ce zi este mâine ? “. Răspunsul este sec şi fără noimă, “da”, dar se confundă cu o stare flegmatica şi o dispoziţie nevolnică. Răspunsul este în realitate “mâine e luni”, iar pentru a fi mai riguroşi, spunem “mâine e luni şi începe scoală”. Până vine vacanţa dintre semestre, ne pregătim pentru mâine. E nedrept, căci a trecut atât de repede timpul, că nici nu am apucat să ne dăm seama când reîncepe şcoala.
În altă ordine de idei, azi, de Boboteaza, am asistat iar la un “măcel” pentru aghiazma. Vorbesc de “crestinii” care se bat şi se înjură în timp ce stau la coadă la Biserică cu canistre în mână - ei spun că vor apă sfinţită, eu mă întreb de ce au nevoie de zeci de litrii (eterna întrebare pe care mi-am mai pus-o).
Ah, şi nici nu vreau să mă gândesc cum se va circula mâine prin oraş x_X .
Si sa vezi grozavie, caci maine elevii din Romania incep scoala.
Ce e nostim este ca sunt multi copii care descopera ce e scoala (aka intra in clasa I) si care sunt entuziasmati de idea inceperii anului scolar. Ce e si mai nostim este ca unii dintre ei asteapta nerabdatori imbracati in uniformele frumos calcate si aranjate.
Ce nu e nostim este ca pentru restul, pentru ceilalti, scoala incepe, iar in cazul in care nu esti masochist sau ai stiut sa profiti de vacanta si sa te bucuri de ea, vestea nu e prea minunata. Implica sculari de dimineata, implica deci somn mai putin si perioade restranse de leneveala. Evident, scoala incepe, dar chiulangiul din tine nu se sperie de asta, caci nu poti sa fii numai in vacanta.
Asadar, declar ca nu imi place fata entuziasmata a elevului din clasa I, poate a V-a si a IX-a, alaturi de ranjetul malefic al directorilor si profesorilor, care, ii invita cu bratele deschise in “noua casa”, “noua familie”, sau cum i-or mai spune. E lesne de inteles ca entuziasmul elevilor nu va dura chiar atat de mult, dar exista si exceptii, probabil cei pe care eu unul nu am avut puterea sa ii inteleg. Nu ca as fugi de scoala, din potriva, e un moment important din viata, doar ca nu ii pricep pe cei care fac o pasiune stranie pentru scoala si parca adora momentele ‘nasoale’ din viata de elev.
Cert este ca oficial vacanta s-a sfarsit… si atat!
Toamna. Primul lucru la care ma gandesc atunci cand imi imaginez anotimpul, are un aspect negativ - in fine, sunt doua lucruri, dar amadoua reies unele din altele - ca atare, odata cu venirea toamnei, descopar ca vacanta s-a terminat, deci trebuie sa ma pregatesc de scoala (asadar, adio vacanta, bun venit scoala). Cu toate astea, toamna vine doar din punct de vedere calendaristic si tind sa ignor schimbarile de vreme sau peisaj, caci pe 3 septembrie e inca devreme sa imi imaginez o toamna in adevaratul sens, dar pot sa imi imaginez foarte usor un nou program revizuit, aranjat si mai draconic.
Cand m-am vazut in luna iunie, cautam sa ma obisnuiesc cu ideea de vacanta, de soare si caldut; acum incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de “revenit la normal”, doar ca am uitat ce e normal, asa ca aman cu caldura gandul ca scoala e pe cale sa inceapa si adopt ideea ca pana pe 15 inca sunt in vacanta. In plus, ma amuz cand ii vad pe cei de aici ca au inceput deja scoala (1 septembrie) si am o senzatie si mai placuta in ceea ce priveste zilele ce imi raman… de odihna.
Ce e cel mai neplacut este ca realizez, inevitabil, ca vacanta aparent lunga a trecut mai repede decat credam, iar stilul de viata de vacanta se spulbera exact cand incepea sa imi placa mai tare - atunci cand vad ca totul se reanima si ca lumea incepe sa lucreze (poate sunt sadic).
Oricum, privitor la toamna, am atins varsa la care nu mai inghit gogosi cu frunze aramii si copaci care raman fara frunze - caci in Bucuresti verdeata devine din ce in ce mai rara, asadar, nu are ce sa se inroseasca, aureasca toamna. Cat despre mirosul de toamna, prefer sa nu inspir prea tare ca sa nu cad intr-o tuse magareasca.
Oficial e oficial că şcoala s-a încheiat. Asta înseamnă că a venit vacanţa, de data asta oficial. Le urez ‘baftă!’ celor care dau examene, în timp ce mă gândesc la ceilalţi. În timp ce alţii se vor scula dimineaţa cu emoţie şi se vor duce la examen, există alţi învăţăcei care vor dormi prima zi de vacanţă cu o satisfacţie şi o poftă dospită, parcă acumulată pe parcursul întregului an. Mai sunt şi cei care poate vor prefera să se trezească la o oră decentă, pentru ca apoi să stea pe scaun într-o poziţie riguroasă, căutând cuvinte care să exprime starea de fericire pe care o au. În final, vor termina cu onomatopee, în loc de cuvinte banale. Pe lângă tipurile de mai sus, ar putea apărea şi genul elevului care este total indiferent, pentru că a avut deja o astfel de vacanţă, în timpul anului, când a lipsit vreo 90 de zile şi încă câteva ore. Alţii poate vor trăi cu un uşor regret că nu vor mai avea teme zilnice, sau teste care ridică adrenalina - există, sunt mai rari, dar există. Foarte simpatice devin fetele cochete şi amatoare de discuţii inocente, să le spunem bârfe, care se vad nevoite să găsească alte motive de discuţie decât cum îi stă părul, ce faţă are, sau ce urât se îmbracă prietena lu’ ala drăguţu’ de la clasa a 11-a.
Dată înscrisă deci în calendar, 15 iunie - sau … motivul pentru care merită să mergi la şcoală.
Într-un status de ym apare “vacaaantaaaa!”, în timp ce altul plânge că a terminat liceul (şi mai vine şi bacul peste el). În mod încă neoficial şcoala s-a terminat, sau mai drăgălaş spus - a venit vacanţa. E încă neoficial pentru că mai sunt câteva zile până vineri când, ca de fiecare dată este programată festivitatea de premiere sfârşit de an. Cu toate astea, singurii care se mai interesează de ore, de şcoală sunt câţiva păcătoşi care trag acum să mai obţină note. În multe cazuri ei ajung la şcoală, acolo unde realizează ca profesorul care trebuia să îl asculte e de mult timp p’acasă, dar nu-i nimic, are o notă decentă, trecută în catalog ca prin minune.
Lene, lipsă de chef, căldură mare … În fond, toată lumea aşteaptă vacanţa, oficială de data asta ca apoi să se întrebe “şi acum ce?”. În mai puţin de o zi, ca elev (excluzându-i pe cei din clasele terminale) ajungi să uiţi că există instituţii de învăţământ, că există profesori sau mai ştiu eu ce. Rămâne deci să îţi pierzi tot timpul după preferinţe - fie pe calculator, fie în casă, dormind sau mâncând covrigei - căci afară e prea cald -, fie trăgând de prietenii tăi, mai puturoşi ca tine, să te însoţească la “o cinema”.
Acum, facem pariu că mâine nu merge nimeni la şcoală ?
Zi de primăvară, soare, căldură, tocmai bine de mers în parc. În cazul meu, plimbarea s-a făcut prin parcul Tineretului. Am avut bafta, norocul… hai ghinionul, ca în faţă să îmi apară un portofel, era pe jos. Bonus, mai era şi plin de bani şi avea o garnitură de acte destul de importante. Dacă l-am vazut nu am mai avut de ales, aşa că l-am luat - nu ca să le fac cinste prietenilor ci ca să îl caut pe cel căruia îi aparţinea portmoneul. Am căutat în zadar un număr de telefon, de preferat mobil, iar la poliţie nu aveam de gand să mă duc pentru că erau aproape 600 de ron înăuntru. Concluzie, am ajuns acasă, am găsit numărul de telefon pe pagini aurii şi bingo, m-am întâlnit cu domnul respectiv şi i-am dat portofelul. (nu am luat banii dacă asta am insinuat la faza cu poliţia … doar că mai bine îi aruncam la gunoi decât să îi bag în buzunarele burtoşilor cu uniforme).
Trec peste şi descopăr că la narghilea poţi avea norocul (nu zic unde ) "să te faci" cu o narghilea cadou iei o aromă, primeşti doua - evident a fost o chestie fortuită şi am avut noroc ca doamnişoara de acolo să fie de treaba.
Următoarea descoperire, oamenii ies pe afară în zile atat de frumoase … măcar nu mai stau în casă ca hârciogii - cu toate astea peisajul devine cam pestriţ, iar bietul Cişmigiu riscă să îşi piardă aspectul de parculeţ liniştit. Lalelele sunt o minunăţie totuşi şi deveneau brusc clişeul preferat al fotografilor amatori aflaţi prin parc.
concluzie … s-a sfârşit o primă zi de vacanţă iar de mâine, unii încep serviciul … asta dacă nu au lucrat azi deja.
) "să te faci" cu o narghilea cadou 
