Sep 19
Sunt eu chiar exagerat ?
Dupa meciul Stelei din Champions League, unul dintre comentatorii de la Protv, vorbind cu Gheorghe Hagi, antrenorul echipei:
“Sunt alaturi de antrenorul Stelei, Gica Hagi … Gica, spune-mi …”
“ai facut”, “ai spus”, “ai avut”, “iti simti pozitia … la echipa”, “Gica iti multumesc foarte mult”;
Eu nu stiu unde traieste comentatorul asta, cel mai probabil in America, alta scuza nu ii gasesc. In Romania exista o chestie numita tutuiala, care nu isi are locul mai ales cand vorbesti - tu ca un prapadit de comentator - cu un antrenor, ba mai mult, cu cel caruia i se spune ‘cel mai bun fotbalist roman’.
Apr 11
Am văzut la cinema astăzi (Hollywood multiplex) filmul 300, încă odată, asta nu pentru că mi-a plăcut atat de mult când l-am văzut prima dată ci pentru că … aşa a fost. Mai mult, i-am găsit defecte şi l-am numit plin de clişee.
Sărind peste filmul în sine, ajung la subtitrări, la traducere. Am crezut întotdeauna că la cinema subtitrările sunt cele mai bune, adică traducătorii chiar îşi fac treaba bine, sunt profesionişti. Apoi, m-am gândit că trebuie să fie maeştrii în limba pe care o traduc şi bineînteles maeştrii la română. Nu vreau să mă leg de vreo greşeală de ortografie sau de probleme provocate de noul doom. Rămâne eterna mea problemă. Spre deosebire de limba engleză, limba română este din anumite puncte de vedere puţin mai gătită, mai aranjată la capitolul pronume personale. Evident, fac referire la tutuială.
-Mãrite rege…
A fost o onoare sã mor lângã tine…
-Şi pentru mine a fost o onoare
sã trãiesc lângã tine…
Pe jumătate, pentru un român sau … chiar şi un francez, vorbele nu mai au aceaşi greutate. Regele e un mătăluţă, un nenea, un bade rege.
Acum, nu ştiu ce este mai alarmant, traducătorii sunt superficiali (cred că asta ar fi cel mai optimist răspuns), sau pur şi simplu, începem să ne englezim, nu se mai dă importanţă, “dă-o în măsa de limbă română”…
