Intr-un balon cu aer cald…

Vreau şi eu “rialăti şău”. Trebuie să fac cumva să scriu o scrisoare către Antena 1, Prima, sau B1, căci vreau neapărat să mă vadă profa de chimie cum lucrez şi învăţ pentru teste.

În plus… trebuie să mă vadă lumea cum mestec castraveţii, sunt sigur că nimeni nu îi mestecă ca mine, sunt unic. Mai întăi îi bag în gură apoi îi mestec, dar nu se poate explica cum, îmi trebuie rialiti şău. Ah, să nu mai pun la socoteală - cum scriu pe blog, sau cum joc fifa cu colegii pe net - chestiile astea trebuiesc văzute. Am o dexteritate când apăs pe taste… În plus, face mama o ciorbă de ştevie delicioasă, trebuie să apară la teveu când o prepară - e mai ceva ca Jamie Oliver ăla de pe tvr2 sau Cyril Lignac de pe M6.

Nici măcar nu fumez, deci nu e nevoie să cenzureze cu blur-efecturi deranjante. Înjur prea puţin, aşa că nu e nevoie de multe bip-uri, dar, dacă mi se cere o fac cu plăcere. Şi promit că lipesc eu bandă adezivă pe cutia de lapte şi cereale, chiar şi pe periuţa de dinţi cu care mă spăl ( să nu se vadă marca - să nu mai fie necesare editări ulterioare ).

Mă gândesc şi poate rezolv cumva ca echipa de filmare să mă urmărească la cumpărături, în piaţă, când iau roşii şi brânză ( poate mă ajută să car şi sacoşele ). Apoi, poate vin cu mine şi la liceu, dar să nu intre şi la ore, doar în pauză, când mă dau mare în faţa fetelor.

Deci clar, e vr’un motiv pentru care eu nu merit reality show? Continuând oarecum discuţia lansată aseară. Cuvând adecvat - nimic. Cuvânt bonus - degeaba. Şi toate astea se văd la televizor.

Russell Dalrymple: So, what have you guys come up with?
Jerry: Well, we thought about this in a variety of ways, but the basic idea is I would play myself…
George Costanza: May I…?
Jerry: Go ahead.
George Costanza: I think I can sum up the show for you with one word: nothing.
Russell Dalrymple: Nothing?
George Costanza: Nothing!
Russell Dalrymple: What does that mean?
George Costanza: The show is about nothing!

Cam aşa sună un citat dintr-un episod din Seinfeld, mai exact răspunsul pe care îl dau Jerry şi George, directorului NBC, în legătura cu tema show-ul lor. Sună ciudat să spui că faci un show despre “nimic”, dar este pur şi simplu o afirmaţie onestă, căci până la urmă tot în aceeaşi sferă se ajunge.

E plictisitor să te uiţi la televizor. Plăteşti un abonament la cablu sau mai ştiu eu ce alte servicii şi te gândeşti că dacă vei apăsa de aproximativ 100 de ori pe butonul telecomenzii şi vei face un tur complet al canalelor, nu există posibilitatea să nu dai de ceva ce te va prinde, interesa.

Şi bine, poate “nimic” este prea mult spus căci există posturi de televiziune care au tendinţe agasante de a arunca titluri şoc în părţile de sus a ecranului, iar de cele mai multe ori, în centrul ecranului este un bust de invitat sau moderator cu aere eminente. Evident, sunt dezbătute teme care aparent au un fir logic şi par interesante. Însă, de cele mai multe ori, acelaşi titlu apare şi peste câteva zile, iar noutăţile nu sunt prea relevante. Sunt emisiuni moderate de jurnalişti “experimentaţi”, “iubiţi” , cu siguranţă cu gură prea mare şi tupeu făţiş. Au un orgoliu fabulos, sunt puternici pentru că apar pe sticlă şi se simt superiori, simt că manipulează, că vrăjesc telespectatorul. E altă poveste asta, dar cert este că aduc emisiuni cu teme aparent interesante şi apăsătoare la stadiul în care concluzia este unanimă - o linie trasă sau loc lăsat liber, ca atunci când completezi un formular. După ce priveşti timp de câteva ore o emisiune (+ câteva reclame la iaurt, detergent pentru WC şi bere) realizezi că mai bine dormeai tot acel timp - clar, nu te-ai ales cu nimic, nu ai aflat nici o informaţie utilă.

Reality show - nu era mai simplu să spui “un show despre nimic”? Vedem emisiuni unde personajul principal este un cuplu de “vedete”. Nu vedem nimic altceva decât cum îşi cumpără aceştia ceapă pentru salata de roşii de seară, cum îşi spală maşina în parc sau cheamă instalatorul să repare vasul de la WC. Cu alte cuvinte… nimicuri.

Am decis, oricum e vacanţă şi se spune că se reiau emisiunile şi nu e nimic nou la televizor (de parcă până atunci ar fi fost), mai bine nu mă mai reped în telecomandă dimineaţa ci mai degrabă în radio.