Intr-un balon cu aer cald…

Becurile ‘ecologice’ au in general calitatea de a consuma mai putina energie, sau de a avea o viata mai lunga de functionare. Pana acum habar nu aveam ca pot fi si obiecte decorative, sau ‘chestii’ care sa dea un anumit ‘ceva’ unei lampi (ceva a se citi ‘je ne sais quoi’). E vorba despre Hulgers, un fabricant de becuri englez, care a realizat ca becul are datoria de a nu fi doar un obiect banal, de iluminat.

Interesant…

Am vorbit acum ceva timp despre tehnologia de afisare e-ink (cerneala digitala) cand vorbeam de ceasul asta. Pe scurt, e vorba de o metoda de afisare care consuma foarte putina energie si nu are nevoie de spatii foarte mari pentru ecran.

Tot Seiko, in colaborare cu Epson, a dezvoltat un nou ecran pe baza e-ink, de data aceasta, cu un ecran de o rezolutie mai mare, apropiata de o pagina A4 (1600×1200, pe un ecran de 17 cm in diagonala. Grosimea, foarte mica dupa cum spuneam, nu depaseste 3 mm, asta inseamna ca avem de a face cu o ‘chestie’ de talia unei hartii, numai ca este din alta era.

Si un lucru si mai dragut, energia este furnizata de o amarata de baterie ‘pastila’, asemenea acelora de la ceasuri.  Iar in ceea ce priveste sincronizare, nu stiu cum se face, dar minunea are si un usb. Grozav.

E clar ca in curand ziarul o sa fie citit pe placute d’astea.

Destul de ecologic!

Daca spun Bang & Olufsen, gandul ar trebui sa mearga imediat la chestii pe care daca le atingi macar o data in viata, esti norocos - sau la design in starea lui cea mai pura. Pe langa Bang & Olufsen apare si Samsung, iar noi facem cunostinta cu un nou concept, Serenata Phone, un telefon care este pe cale sa apara. Pe langa design, care este cu siguranta “oau!”, telefonul va fi compatibil 3G si va avea o memeorie de 4 Go. Evident, nu mai amintesc si capabilitatile lui de player muzical, dar mentionez faptul ca va avea o rotita tactila de scroll asemenea ipodului.Pretul … ce mai conteaza… 1000€ X_x

Unii ştiu să marcheze goluri, alţii să apere, iar unii ştiu să ameţească mingia - sau altfel spus să facă jonglerii. Se numeşte fotbal freestyle şi e al naibi de impresionant câteodată.

Tot prin Paris s-a întâmplat să îl văd pe un anumit Iya Traore care atunci când e în preajma unei mingii de fotbal te face să stai cu gura căscată şi să te uiţi la el

Respect Mache !

Nişte space invaderi întâlniţi ieri prin Paris

Space Invaders Joc flash

Apasă aici pentru a juca

La vremea lui jocul a făcut ravagii şi e probabil foarte potrivită comparaţia cu pacman în ceea ce priveşte popularitatea.[wikipedia]

Mai departe, jocul 2D, pixelat şi minimalist a influenţat Street Art-ul şi muzica - preferatele mele. În principal, punctul de plecare a fost din Franţa (street art - artistul francez “invader” care a lipit mozaicuri cu teme din jocurile 2D pe ziduri din Paris / în muzică - avem exemplul Dj-ulu şi producătorului francez Joachim Garraud, care se foloseşte de imaginea invadatorilor )

Am surprins şi eu în timp ce mă plimbam printre străzile Parisului, un space invader, mai exact prin cartierul Montparnasse. Aici.

Vezi şi asta

şi puţin Joachim Garraud…

Francezu’ e ăla cu vinuri. În realitate, vinul e un cult sau mai mult de atât. Aşa se face că, tot francezu’, cum mai este şi al naibi de excentric se bucură de oraşe minunate, clădiri şi mâncăruri, în fine, de orice - un orice special. “La Defense” este cunoscut de cei cu vocabular mai restrâns drept Manhattanul din apropierea Parisului. S-a putea spune asta dacă am lua în considerare înălţimea clădirilor -comparabilă- şi numai atât căci Parisul suflă şi mult stil peste clădirile gigant ale Defense-ului - de neconceput pentru sua, unde stil este un lucru inexistent. În fine, Defense-ul este excentric - aşezat la poalele unui oraş, sau “uşor deasupra” unui oraş unde clădirile piere de taille, scunde şi  totuşi impresionante, fac legea.
Parcă nu era de ajuns, pe o porţiune de 1000 m² din Defense, s-a plantat, ce altceva decât viţă de vie. În fine, inaugurarea a avut loc pe 24 mai, numai că eu am aflat de asta de puţin timp, mai exact când am trecut pe lângă viile urbane. E haios chiar, să vezi o porţiune de pământ cu nişte arace şi viţă de vie între clădiri “de sticlă” şi care stă deasupra unui pasaj, mai degrabă tunel. În 2010 se aşteaptă primele recolte. Mai menţionez şi că vor ieşi vinuri precum Pinot Noir sau Chardonnay. Ce e şi mai interesant este că terenul este chiar favorabil. Iar căldura urbană nu pare decât să facă bine strugurilor. Mai mult, s-ar putea lua în calcul şi lumina solară care ar fi reflectată de geamurile clădirilor din jur.
Cât se poate de à la française.
Cât se poate de inedit. Poate chiar nebun!
Cert este că pe mine, mici detalii de genul astă mă impresionează, mai ales pentru că vin dintr-un Bucureşti unde copacii au un singur rol - acela de a face umbră maşinilor parcate lângă ei, şi care, din nefericire, după o ploaie scurtă capătă o drujbă în pântece, pe motiv că, ar putea cade peste maşina căreia îi oferea mai devreme umbră - asemenea poveştii cu drobul de sare şi copilul.
E adevărat că risc să cer prea multe unui oraş precum Bucureştiul, prin simplul motiv că îndrăznesc să îl compar cu Paris-ul, mă opresc acum.

Designerii de la Nokia au chef de joacă, se simt poate prea bine în pielea lor, sau poate au probleme … Nokia 7500 Prism şi-a făcut debutul la Nokia fashion event, în China, alături de alte telefoane precum 8600, 8800 Sirocco, 6110 navigator, 5700 XpressMusic, 6500 classic, 6500 slider şi 3500. Cert e că nici unul dintre celelalte telefoane nu au atras atenţia atât de tare precum a făcut-o Prism.

În plus, vine cu o cameră de 2 megapixeli, slot microSD, ecran QVGA. Rămâne de văzut dacă aspectul de diamant şlefuit va prinde la public .

Trop Classe