Intr-un balon cu aer cald…

Mai demult, scriam asta. Sau faceam o analiza asupra unui fenomen (nume prea pompos), asupra unui mod de amuzament.

Daca ‘jocul’ asta ar avea versiuni, atunci o noua versiune s-ar fi lansat. Pentru noua versiune insa, e nevoie de doua mingii (de fotbal, preferabil).

E foarte simplu :

1) una din mingii este degajata din drop (ca o lumanare la rugby) adica foarte sus si pe o distanta scurta

- efectul : “tintele” se uita la mingia aflata in aer, cu privirile spre cer, incercand sa anticipeze locul unde va cadea mingia si deci, incercand sa anticipeze daca sunt in siguranta sau nu ( nu sunt )… de ce? Pentru ca exista si un 2)

2) cu cealalta mingie,”iei la tinta” pe cei care se uita disperare la mingia cealalta, aflata in aer.

Brutal, barbar!

Ce ticalosie!!!

Hai sa facem un acord, sa stabilim o ‘chestie’.

Am vazut meciul Steaua-Arsenal. De ce am facut asta ? 1- pour l’amour du sport , 2 , si cel mai important - e o competitie internationala cu o echipa romaneasca.

Suntem probabil de acord cu totii, ca pentru noi, cei din Romania, meciul din seara asta nu trebuia ratat - daca ne consideram iubitori ai fotbalului, sau pur si simplu ai sportului. Competitia (Champion’s League) este una importanta, iar calificarea s-a facut totusi cu greutate si s-ar putea spune, pe parcursul mai multor ani.

Jalnic este ca un rezultat ca asta, 0-1, nu este prea dezamagitor, caci putini sunt cei care ar fi sperat la o victorie, in conditiile in care un rezultat de egalitate ar fi fost fara indoiala, ovationat.

Ce ii trebuia Stelei? Sustinere. Ce era Steaua astazi - un steag romanesc. Si iata ca am ajuns la acel ‘acord’.

Chiar atat de seci la cap trebuie sa fim ca sa trimitem mass-uri pe y!m cu mesaje in care e exprimata starea de fericire pentru ca Steaua era condusa ? Sigur esti sec, daca ai convingerea ca Steaua era azi “clubul rival”, caci echipa nu a facut decat sa joace un fotbal romanesc. In plus, ca sa vezi , STEAUA E o echipa romaneasca!

Romania!!!

Eseu Romania impotriva Noii Zeelande

Am abordat teme usurele in ultima vreme, voi continua cu o intrebare pe care mi-o pun si poate cineva va reusi sa imi raspunda.

Suntem in domeniul sportului, luam prin hazard fotbalul. Jocul de fotbal are nevoie de un arbitru, cel putin unul, pentru a se putea desfasura in deplina armonie.

Am deschis televizorul ca sa vad cat e ceasul, era un buletin informativ, sportiv, iar ca stire era ‘reactia pe care a avut-o patronul echipei nu stiu care referitor la arbitrajul din timpul meciului’. Stiu ca nu este prima oara cand se intampla asta, dar ma intrebam si eu, in Romania este chiar asa de greu sa recunosti cand ai jucat prost si ai fost invins? Tot timpul este vina arbitrului, care “refuza penalty-uri” sau “nu vede offside-uri”. Arbitrul fura! Arbitrul trage in piept si este banuit de “aranjamente” cu echipa adversa. Ilar este cand ambele echipe reclama arbitrajul si pun un eventual rezultat de egalitate pe seama bietului arbitrului.

In final, cine are drepate? Poate e intr-adevar vina ‘cavalerilor fluierului’, poate sunt prost pregatiti, poate intr-adevar sar peste onoare si accepta bani pe nedrept. Pe de alta parte, imi aduc aminte ca intr-un meci al echipei nationale a Romaniei, intreaga tara l-a condamnat pe cel de la centru, punand imperativ esecul pe seama lui. Aici nu mai era vorba de aranjament, cel mai probabil, ci de o simpla greseala, cel mult.

De cand ne stim, noi ca romani suntem victime, sau cel putin adoram statutul asta si ne vom agata de el in orice moment. Pana atunci, echipa X este victima a arbitrilor, iar nationala Romaniei a ratat calificarea la un turneu important din cauza arbitrajului - comic;

Mai nou, in Romania a disparut orice fel de respect si de sportivitate - fotbalul se transforma in ring de box, sau mai simplu, sala de antrenament pentru box, caci arbitrii sunt loviti precum niste saci de box.

Sunt eu chiar exagerat ?

Dupa meciul Stelei din Champions League, unul dintre comentatorii de la Protv, vorbind cu Gheorghe Hagi, antrenorul echipei:

“Sunt alaturi de antrenorul Stelei, Gica Hagi … Gica, spune-mi …”

“ai facut”, “ai spus”, “ai avut”, “iti simti pozitia … la echipa”, “Gica iti multumesc foarte mult”;

Eu nu stiu unde traieste comentatorul asta, cel mai probabil in America, alta scuza nu ii gasesc. In Romania exista o chestie numita tutuiala, care nu isi are locul mai ales cand vorbesti - tu ca un prapadit de comentator - cu un antrenor, ba mai mult, cu cel caruia i se spune ‘cel mai bun fotbalist roman’.

Cum spun si comentatorii, enorm! E probabil cel mai bun eseu vazut pana acum la Cupa Mondiala de anul asta si e semnat, de ce nu ma mira, Sébastien Chabal - omul cavernelor !

vezi si asta sau ASTA

Probabil cel mai important eveniment sportiv al sfarsitului de an este Cupa Mondiala de Rugby care va avea loc anul asta in Franta. Acum as putea fi foarte usor acuzat ca arunc superlativul spre o competitie in care sportul practicat este foarte putin cunoscut sau cine stie ce altele.

In realitate rugby-ul are statutul unui sport nobil, desi la o prima vedere impresia lasata de un sport care are multe elemente de contact este de barbarism sau grotesc. Daca in Romania cand spui rugby te gandesti la ce e mai jalnic din punct de vedere al performantelor si capacitatilor, in alte tari (europene si nu numai) rugby-ul este un sport cu un statut important, practicat de adevarati atleti. In fapt, apropo de nationala Romaniei (Stejarii), care s-a calificat si va juca la Cupa Mondiala, as vrea sa imi exprim, atat cat pot, pe blogul asta pacatos, respectul pe care il am pentru echipa - sunt adevarati eroi, daca te gandesti la nivelul la care rugby-ul romanesc se afla - pentru mine clar niste eroi, eroi care au obtinut calificarea numai prin talent si devotament si nu in ultimul rad prin RESPECT pentru sport.

Rugby - respect

Echipa de rugby - o familie, devotament

Jucatorul de rugby - atletul perfect, cu un corp si o minte sanatoasa

Spiritul rugby - echilibru, respect, contact, forta

Evident; sunt departe de cuvintele perfecte si de numarul lor - tot ce vreau sa spun este ca, din dragoste pentru sport, o competitie de genul asta nu trebuie ratata.

Am sa sustin cu tarie nationala Romaniei caci multumita lor Romania apare la o competitie de talie internationala - imi permit sa ma leg de fotbal, caci avem “campionat puternic”, “jucatori buni”, “patroni bogati”, dar pe plan sportiv suntem la pamant si doar ghinionisti cand vine vorba de calificari spre competitii mondiale (sigur ca da, acum astept ca cineva sa zica ca este mult mai greu la fotbal, iar eu am sa zic ca fotbalul romanesc este degeaba ; cu toate astea se baga bani in el cu caruta).

7 septembrie, 22.30 pe TVR 2 meciul de deschidere Franta - Argentina; sunt sigur ca va fi un spectacol pe cinste!

Turnul Eiffel se pregateste de Cupa Mondiala de Rugby care va avea loc in Franta . Cu ocazia asta vad ca si-a tras un look … verde. Aici e surprins in timp ce ‘licarea’ .

Sa spunem ca Romania are planuri in a deveni o tara ecologica. In fond, este de ceva vreme, tara europeana. In Europa omul si natura ar avea parca alt loc decat in tara cu care ne laudam cu patos ca ne “invecinam”, ca avem puncte in comun, sau in fine, cu tara pe care o adoram ca romani, mai mult decat e normal (ia ghici - incepe cu S si se termina in UA - pardon, nu mai e trendy sa zici asa in romana, deci refac - USA). Trecand peste aceast of, vroiam sa ma leg de “romanul ecologist”.

Suntem ecologisti, sau ne tratam, sau doar ne facem. Avem piste de biciclete in oras - evident, trantite in mijlocul unor trotuare si cu dimensiuni jenante si pentru un copil de 4 ani care descopera tricicleta. Nu mai vorbesc de copacii asezati fix in mijlocul pistei (oricum; nu mai e mult de asteptat, probabil se vor lua masuri, adica copacii care jeneaza “suprafata ciclabila” vor fi doborati). Mai avem si cosuri tomberoane colorate distinctiv si pe care scrie hartie, sticla sau altceva - la ce ajuta? Deocamdata la nimic caci nu ar fi contracte cu centrele de reciclare (inexistente).

Nu merita sa fac din postul asta o enciclopedie a problemelor din Bucuresti, lucru spre care ma indrept cu o usurinta fantastica.

Nu ar mai trebui sa fie “la moda” sa circulam cu autobuzul sau cu masina personala. Nu merita sa platim biletul, nu merita sa platim benzina, nu merita sa platim timpul pierdut in trafic. Nu spun sa mergem pe jos, desi uneori ajungem mai repede sau poate in acelasi timp, ca si cum am fi luat masina. Acum se dovedeste ca bicicleta este mai mult decat buna. Te strecori usor prin trafic si ai o viteza decanta in deplasare.

Lucruri pe care rar le vom vedea in Romania:

• sa consideram ca un ciclist este pe o strada ingusta, sens unic si pedaleaza incet. In spatele lui este o masina care nu il poate depasi, caci strada e prea ingusta. Soferul merge lent, in spatele ciclistului, pastrand o distanta de securitate. (nu injura, nu se leaga de mama ciclistului sau de alte lucruri de gen …)
• soferi care se abtin sa isi parcheze masinile pe (viitoarele) piste ciclabile
• soferi care atunci cand vor vedea o tanara domnisoara pe bicicleta se vor abtine in a o fluiera sau eu stiu ce alte chestii
• ce nu vom vedea in Romania … un trafic organizat si pentru ciclisti; trafic gandit cu intersectii si semafoare in stilul zebra, loc de stationare cicisti, loc stationare masini - pentru a evita momentele in care cel de pe bicicleta, care sta de obicei pe partea dreapta si vrea sa mearga inainte, sa fie lovit de masina care o ia la dreapta. PREA complicat, nu ?

Ce vroiam sa spun mai precis este ca pentru a fi ecologist nu este nevoie sa fi plantat 3 nuci si 4 castani in fata vilei de la Pipera, caci un cuvant esential este RESPECT. Si sper sa nu para ca nu m-as lega si de simpaticii primari ai sectoarelor si de seful ‘mai burtos’ de la Primaria Capitalei.

Unii ştiu să marcheze goluri, alţii să apere, iar unii ştiu să ameţească mingia - sau altfel spus să facă jonglerii. Se numeşte fotbal freestyle şi e al naibi de impresionant câteodată.

Tot prin Paris s-a întâmplat să îl văd pe un anumit Iya Traore care atunci când e în preajma unei mingii de fotbal te face să stai cu gura căscată şi să te uiţi la el

Respect Mache !