Care e scopul când eşti profesor de chimie şi vezi că elevul amărât a scris "albăstrii" în loc de albăstri -am luat un exemplu- să invoci profesorul de română şi să ameninţi că dai în gat pe discipoli.
Chestii de genul ăsta se întâmplă de când mă ştiu. Nu e profesor ăla care dacă la materia lui se aduce în discuţie o problemă legată de istorie, geografie… mai ştiu eu ce, iar el să nu predea aşa ceva, să nu ameninţe că în cancelarie "ne spune" celorlalţi profesori. Este pentru unii o glumă preferată la care, evident, singurii care râd sunt tot ei. Dacă nu ştii să pronunţi Marcel Proust, categoric "vorbesc cu profesoara de franceză" - de parcă Marcel Proust astă ar fi verb pe care am învăţat să îl conjugăm. Identic şi dacă scrii "săţi" în loc de să-ţi, "sigur" lucrul ăsta l-am învăţat cu profa’ din liceu, la limba şi literatura română.
Repet, pentru ei e o glumă, o năzbâtie profesorala… pentru dânşii (hai să nu fac chiar aşa formal că… sau … ? poate păţesc ca Ariel ). Deja elevii ajung să răspundă ironic la acel "cu cine faceţi voi …"- "cu studenţii" sau "cu altcineva că profu’ e bolnav/plecat".
… nu mai primim "sporurile" … ma refer la un punct in plus, doua trei, ca sa iti iasa si tie mai mare media, puncte sau chiar note, care s-ar fi dat cu ocazia Craciunului, bineinteles (sau "de Mos Craciun" )
.
