Pentru ca asa sunt eu, mai iubitor de lumina.
De fapt, problema nu se pune deloc asa, caci astazi nu am reclamat o zi care sa imi aduca aminte de mijlocul verii, implicit de vacanta, ci doar putina decenta din partea norilor. Ce asteptam de la ei? Probabil ca ploaia nu m-ar fi deranjat daca ar fi fost noaptea ( drept sa spun, nici nu stiu cat, sau daca a plouat in timp ce eu dormeam ), caci mie imi place cand ploua, sau mai precis, dupa ce ploua, imagine a unui efect de verde si viu. In timpul ploii insa, sunt incordat si stramt si am tendinta sa stau pe loc, sa evit sa fac miscari prea multe pentru a nu ma uda prea tare. Starea de rece si umed nu e tocmai pe placul meu, ca o restrangere spre activitati nepasatoare, gregare, sumare si hazardate. Atunci cand ploua, trebuie sa fiu calculat. O iesire afara devine un lucru care trebuie planificat, pentru ca trebuie sa fiu atent cum ma imbrac sau ce impermeabil sa aleg. Incaltarile deschise la culoare ar trebui abandonate pentru unele mai inchise. In fudula mea aristocratie, intr-o zi ca aceasta trebuie evitata orice activitate in afara casei. Trebuie in schimb pregatit un ceai, niste fursecuri si un pat moale, cu atentie facut.
Obscurul, sau patura de nori densi si greoi, aduce somnolenta dragalasa, gingasa si care, daca nu e tratata, aduna regrete si suspine.
Nu am scos nasul pe fereastra azi, iar afara nici nu m-am gandit sa ies. A fost duminica, iar ziua ploioasa si intunecata nu a fost decat un dar, un cadou, sau o zi… aparte, caci nu oricand imi permit sa dorm atat de mult - azi m-am agatat de scuza “pe o vreme ca asta … ce sa fac altceva decat sa dorm?”.


