Intr-un balon cu aer cald…

Francezu’ e ăla cu vinuri. În realitate, vinul e un cult sau mai mult de atât. Aşa se face că, tot francezu’, cum mai este şi al naibi de excentric se bucură de oraşe minunate, clădiri şi mâncăruri, în fine, de orice - un orice special. “La Defense” este cunoscut de cei cu vocabular mai restrâns drept Manhattanul din apropierea Parisului. S-a putea spune asta dacă am lua în considerare înălţimea clădirilor -comparabilă- şi numai atât căci Parisul suflă şi mult stil peste clădirile gigant ale Defense-ului - de neconceput pentru sua, unde stil este un lucru inexistent. În fine, Defense-ul este excentric - aşezat la poalele unui oraş, sau “uşor deasupra” unui oraş unde clădirile piere de taille, scunde şi  totuşi impresionante, fac legea.
Parcă nu era de ajuns, pe o porţiune de 1000 m² din Defense, s-a plantat, ce altceva decât viţă de vie. În fine, inaugurarea a avut loc pe 24 mai, numai că eu am aflat de asta de puţin timp, mai exact când am trecut pe lângă viile urbane. E haios chiar, să vezi o porţiune de pământ cu nişte arace şi viţă de vie între clădiri “de sticlă” şi care stă deasupra unui pasaj, mai degrabă tunel. În 2010 se aşteaptă primele recolte. Mai menţionez şi că vor ieşi vinuri precum Pinot Noir sau Chardonnay. Ce e şi mai interesant este că terenul este chiar favorabil. Iar căldura urbană nu pare decât să facă bine strugurilor. Mai mult, s-ar putea lua în calcul şi lumina solară care ar fi reflectată de geamurile clădirilor din jur.
Cât se poate de à la française.
Cât se poate de inedit. Poate chiar nebun!
Cert este că pe mine, mici detalii de genul astă mă impresionează, mai ales pentru că vin dintr-un Bucureşti unde copacii au un singur rol - acela de a face umbră maşinilor parcate lângă ei, şi care, din nefericire, după o ploaie scurtă capătă o drujbă în pântece, pe motiv că, ar putea cade peste maşina căreia îi oferea mai devreme umbră - asemenea poveştii cu drobul de sare şi copilul.
E adevărat că risc să cer prea multe unui oraş precum Bucureştiul, prin simplul motiv că îndrăznesc să îl compar cu Paris-ul, mă opresc acum.

Zi de primăvară, soare, căldură, tocmai bine de mers în parc. În cazul meu, plimbarea s-a făcut prin parcul Tineretului.  Am avut bafta, norocul… hai ghinionul, ca în faţă să îmi apară un portofel, era pe jos. Bonus, mai era şi plin de bani şi avea o garnitură de acte destul de importante. Dacă l-am vazut nu am mai avut de ales, aşa că l-am luat - nu ca să le fac cinste prietenilor ci ca să îl caut pe cel căruia îi aparţinea portmoneul. Am căutat în zadar un număr de telefon, de preferat mobil, iar la poliţie nu aveam de gand să mă duc pentru că erau aproape 600 de ron înăuntru. Concluzie, am ajuns acasă, am găsit numărul de telefon pe pagini aurii şi bingo, m-am întâlnit cu domnul respectiv şi i-am dat portofelul. (nu am luat banii dacă asta am insinuat la faza cu poliţia … doar că mai bine îi aruncam la gunoi decât să îi bag în buzunarele burtoşilor cu uniforme).

Trec peste şi descopăr că la narghilea poţi avea norocul (nu zic unde ) "să te faci" cu o narghilea cadou iei o aromă, primeşti doua - evident a fost o chestie fortuită şi am avut noroc ca doamnişoara de acolo să fie de treaba.

Următoarea descoperire, oamenii ies pe afară în zile atat de frumoase … măcar nu mai stau în casă ca hârciogii - cu toate astea peisajul devine cam pestriţ, iar bietul Cişmigiu riscă să îşi piardă aspectul de parculeţ liniştit. Lalelele sunt o minunăţie totuşi şi deveneau brusc clişeul preferat al fotografilor amatori aflaţi prin parc.

concluzie … s-a sfârşit o primă zi de vacanţă iar de mâine, unii încep serviciul … asta dacă nu au lucrat azi deja.