Intr-un balon cu aer cald…

E prima zi de Paşti, care m-a prins, ca un bun creştin ce sunt, la Biserică. Aiurea… nu că nu am fost la Biserică să "iau lumină", ci că nu este nevoie să fii un bun creştin ca să faci asta. Mă refer la faptul că îi dau dreptate lui Ariel, care spune că "românii sunt roboţi". Nu mă aşteptam ca cei prezenţi în mulţime la 12 noaptea să cunoască mare lucru din punct de vedere măcar simbolic, adică ce reprezintă lumânarea pe care o aprind, de ce se duc la Biserică… ci mă aşteptam ca măcar tradiţia (pentru că a ajuns la stadiul în care se poate numi aşa, luatul luminii) să o respecte. Ştiam eu, că atunci când primeşti lumină de la cineva, pe lângă faptul că faci o joncţiune a lumânărilor, mai spui şi "Hristos a înviat!" şi aştepţi un "Adevărat a înviat!". Am fost uşor stupefiat, crezând că dau lumină unor roboţi. Toţi adormiţii din cartier erau la Biserică pentru că… pentru că aşa se face, aprindeau "lumânarea aia nenorocită" şi se grăbeau acasă să îşi umfle maţele şi să bea până leşină - asta este punctul culminant al serii de Paşti, masa de după postul imaginar, ţinut numai de fraieri.

În altă ordine de idei, m-am gândit să fac o schimbare şi am ales o altă temă pentru blog, mai am ceva de lucru, dar spre să fie o temă agreabilă. Dacă nu, aştept sugestii. 

Am fost târât fără sa vreau într-un hypermarket. Motivul : să ajut la cumpărături, căci în zilele următoare risc să mor de foame, pentru că toate magazinele din jur au să fie, cel mai probabil închise.

Pe şira spinării mele s-a plimbat din start, de când am ieşit din casă, un fior rece, din cauza fricii că am să mor călcat în picioare în timp ce încerc să ajut la facut cumpărături. Nu am murit călcat în picioare, dar am fost călcat … pe picioare destul de mult.

E o frenezie totală. Lumea cumpără în cantităţi exagerate : multă mâncare, multă băutura, dar multă. Pentru că zilele astea e la modă să mâncăm cozonac, se formează cozi incredibil de lungi. Toţi aşteaptă ca aceştia să fie scoşi din cuptor. Evident, numai o parte din cei care stau la coada au parte de cozonaci, ceilalţi mai au de aşteptat cel puţin o tura. Frapant este că, devenite un fel de "rara avis", checurile minune sunt aruncate în coş cu nesăbuinţă. Unii cumpără caliceşte : cer doi cozonaci, apoi pentru că nu se pot abţine, mai cer încă doi şi apoi încă unul … Nelipsite sunt şi disputele muribunde, pornite din orice - din cauza celui care se bagă prea în faţă, sau din cauza celui care se duce la tanti brutar şi ia un cozonac "pe sub tejghea".

Aproape înduioşător devine să o auzi pe gospodina nefericită cum se plânge de faptul că nu mai are timp să faca cozonaci … căci vai ce buni îi facea - o regăsim însă timp de câteva ore la coada, la hypermarket, acolo, în faţa raionului "brutarie".

Paşte fericit, cu cozonac !