Am inceput sa fiu iritat cand ma uit la fotbal. Fac comparatii neintentionate cu alte sporturi si ma lipesc evident de rugby. Asa se intampla in ultima vreme.
Ma supara fotbalul in care remarci inocent ca scopul nu este de a inscrie ci de a simula o cadere, o piedica, in careu. Se cere penalty in orice moment si e o continua cersetorie si umilinta sportiva. Fotbalistul se construieste ca un atlet prea fragil si cu siguranta, ca un atlet care face sport doar cateva ore pe saptamana. Restul se desfasoara in fata camerelor. Un fault il transforma intr-un circar prost care face tumbe si se rostogoleste ca impuscat. Zbiara si se vaita pana cand arbitrul ia o decizie. Doar de n-ar fi camerele in jur …
Sunt de clestar, iar cand vine vorba de ‘a fi barbat’ se spune pas, sau se gasesc scuze penibile.
Mai demult, scriam asta. Sau faceam o analiza asupra unui fenomen (nume prea pompos), asupra unui mod de amuzament.
Daca ‘jocul’ asta ar avea versiuni, atunci o noua versiune s-ar fi lansat. Pentru noua versiune insa, e nevoie de doua mingii (de fotbal, preferabil).
E foarte simplu :
1) una din mingii este degajata din drop (ca o lumanare la rugby) adica foarte sus si pe o distanta scurta
- efectul : “tintele” se uita la mingia aflata in aer, cu privirile spre cer, incercand sa anticipeze locul unde va cadea mingia si deci, incercand sa anticipeze daca sunt in siguranta sau nu ( nu sunt )… de ce? Pentru ca exista si un 2)
2) cu cealalta mingie,”iei la tinta” pe cei care se uita disperare la mingia cealalta, aflata in aer.
Am vazut meciul Steaua-Arsenal. De ce am facut asta ? 1- pour l’amour du sport , 2 , si cel mai important - e o competitie internationala cu o echipa romaneasca.
Suntem probabil de acord cu totii, ca pentru noi, cei din Romania, meciul din seara asta nu trebuia ratat - daca ne consideram iubitori ai fotbalului, sau pur si simplu ai sportului. Competitia (Champion’s League) este una importanta, iar calificarea s-a facut totusi cu greutate si s-ar putea spune, pe parcursul mai multor ani.
Jalnic este ca un rezultat ca asta, 0-1, nu este prea dezamagitor, caci putini sunt cei care ar fi sperat la o victorie, in conditiile in care un rezultat de egalitate ar fi fost fara indoiala, ovationat.
Ce ii trebuia Stelei? Sustinere. Ce era Steaua astazi - un steag romanesc. Si iata ca am ajuns la acel ‘acord’.
Chiar atat de seci la cap trebuie sa fim ca sa trimitem mass-uri pe y!m cu mesaje in care e exprimata starea de fericire pentru ca Steaua era condusa ? Sigur esti sec, daca ai convingerea ca Steaua era azi “clubul rival”, caci echipa nu a facut decat sa joace un fotbal romanesc. In plus, ca sa vezi , STEAUA E o echipa romaneasca!
Unii ştiu să marcheze goluri, alţii să apere, iar unii ştiu să ameţească mingia - sau altfel spus să facă jonglerii. Se numeşte fotbal freestyle şi e al naibi de impresionant câteodată.
Tot prin Paris s-a întâmplat să îl văd pe un anumit Iya Traore care atunci când e în preajma unei mingii de fotbal te face să stai cu gura căscată şi să te uiţi la el
Un mic remember al finalei dintre aceleaşi două echipe ca şi în seara asta. Este vorba despre finala din 2005, câştigată de Liverpool în urma loviturilor de departajare.
Se anunţă un meci superb, o finală cum numai în Champion’s League se poate vedea, iar eu fug la meci !
!
