Sunt un împiedicat. Mă împiedic de multe ori, sunt un fel de bolovan. Până acum însă nu reuşeam să mă împiedic zi de zi atunci când ieşeam din bloc. Se întâmplă acum.
Pe strada mea e frumos. Miroase puţin a bitum încins, dar ştiu că aşa miroase ‘noul’. Trotuarul, sau aleea din faţa blocului meu are acum câţiva centimetrii în plus. Are o noua culoare, întunecată, şi o poroziate calculată. Aşa se face că cele două trepte pe care le urc de obicei ca să ajung în scara blocului, s-au ‘denaturat’-sunt inegale, de unde şi noua mea problemă, căci mă împiedic de fiecare data;
ÎI mulţumesc domnului primar pentru că există, îi mulţumesc că este atent la detalii şi îi mulţumesc că mi-a oferit posibilitatea de a păşi pe o suprafaţa nouă. Desigur, acum unde întorc capul, văd muncitori, văd borduri şi utilaje. Ce desfăşurare de forţe, totul pentru binele contribuabilului. Domnul primar a adus primăvara şi în cartierul nostru!
Ziceam că sunt împiedicat, ei da, iar acum mă împiedic nefiresc de întrebarea-de ce toate lucrurile (nefolositoare de altfel) se fac numai în preajma alegerilor.
Bucureşti!
