Intr-un balon cu aer cald…

Franța e în Europa și nici măcar la o distanță prea mare de România. În situațiile astea, când în plină vară afară sunt 16 grade la Paris, ajungi să crezi că încălzirea globală e departe de a constitui o amenințare veritabilă. Tragi cu ochiul totuși pe acasă și îi vezi pe cei de acolo că se plâng de cele 39 de grade. De unde? Încălzirea globală e de vină. Sau ceva asemănător.

Îmi e imposibil să îmi imaginez starea pe care aș avea-o dacă m-aș teleporta cumva la București. E adevărat că personal, nu îmi doresc temperatura de 39 de grade și la Paris, dar sunt foarte sigur că mulți din România și-ar dori vremea răcoroasă rece de aici.

Eu vreau cele 27 de grade pe care le ador când se țin de mână  între ele.  Sunt 39 de grade în București, iar eu aici mă îmbrac cu hanorace. Ca să vezi - nu mai ține să spui că îți dorești să mergi la Polul Nord atunci când nu mai suporți căldura. Mergi mai bine la vecinii din Europa care par să fie mai puțin afectați de (Arrrrr!) încălzirea globală.

Un calzone scos din cuptor. E delicios. E pizza, dar una mai specială, nu pentru că are ingrediente pretenţioase sau preţioase, ci pur si simplu este “împăturită”. Brânzeturile din înăuntru (mozzarela, parmezan sau altele) devin fondante în interior, de o cremozitate şi elasticitate savuroasă. În fine, nu avem de gând să le fac poftă celor înfometaţi, ci doar să  exprim starea în care mă aflu. Ce treabă are cu un calzone?…

Mă simt ca într-un calzone proaspăt scos din cuptor. Calc pe brânză topită şi vad în urmă forma pantofilor împrimată. De jur împrejur sunt adieri de vânturi fierbinţi, imposibil să ai satisfacţie atunci când respiri, aerul e prea greu, prea fierbinte. E cald. Sunt aproape 40 de grade celsius în Bucureşti.

Se mai întâmplă, aşa e vara în România. Mă conformez şi mă fac că nu am de ce să sufăr chiar atât de tare, căci se poate şi mai rău. În realitate, apa pe care o beau din 10 în 10 minute mă ţine în viaţă, iar difuzoarele parcă produc un uşor curent atunci când ascult muzică iar ele vibrează tandru.

Şi pentru că un calzone se mai şi fisurează din când în când, eu voi ieşi prin crăpătură şi voi evada - “40grade + piscina + cocktail = rai”.

Căldura provoacă ameţeli, stări incomode de reşou dereglat şi olfacţii de hidrocarburi aromatice. Soarele, cunoscut de obicei ca un bun prieten al omului se lăfăie pe cer sfidător în timp ce oamenii se scurg pe stradă.

Apa se evaporă prea repede, aerul este dens, iar adierile de vânt sunt ca aerul suflat de feon. E frumoasă vara (sper că nu are cineva pretenţia să revendice luna mai şi să o pună în coşul cu ghiocei şi parfum de primăvară), e frumoasă şi e vară! Afară e vară, în casă e vară, la şcoală e vară, peste tot e vară, vară atipică - atipică pentru că este o noutate să faci orele vara, căci de obicei vacanţa mare poartă şi numele de "vacanţa de vară".

Căldura o ameţeşte pe vecina de la parter, îi topeşte mai repede îngheţata copilului care încearcă să o mănânce cu toată faţa parcă, şi se murdăreşte până în frunte, căldura o face pe blonda care trece pe lângă mine pe stradă să pară foarte specială ( fără să realizezi de ce - oricum, capul îl întorc după ea ). Aceeaşi căldură este responsabilă pentru suferinţa amicului roacher (rocker ). Pară mai palid decât este de obicei, cu o tentă agresivă de fântână arteziană, după ce suferă cumplit din cauza vestimentaţiei neapărat închisă la culoare. În schimb alţii, puraţi de alte curente muzicale pe drumurile toride, au rămas cu un fular-eşarfă încolăcită în jurul gâtului.

Căldura, pe cât de moleşitoare este, pe atât este de demnă de urale - devine o sursă de distracţie şi de dezmăţ. Te uzi, fără să te gândeşti prea mult, cu prietenii şi colegii aruncând baloane pline cu apă sau direct bidoane şi sticle. Apoi, chiuleşti nevinovat de la muncă sau şcoală şi ieşi cu ei la un suc sau o bere, neapărat rece. Căldura îndeamnă, deşi are un aspect de deşert pustiu, la bună dispoziţie.

Pentru elevul de rând căldura şi soarele sunt o ispită diabolică. Se fofilează de ore şi îşi face planul că va sta cu faţa la soare, va juca un fotbal sau va bârfi cu fetele la aer curat. Şi lucrurile nu decurg întocmai pentru că după 5 minute de stat în soare, tinerii se retrag ca nişte furnici la locuri umbrite.

E vară, mai e puţin din şcoală ; E vară prea devreme. Nu îmi place, trebuie să mă acomodez. Bucureştiul este torid, ca o plită. În centru, totul frige - maşinile nu suflă "aer" rece, ci cald.