Intr-un balon cu aer cald…

Apropo de jurnaliştii din România şi de ştirile ce sunt date pe televizor. Am observat că pe Protv, într-o seară s-au citat de 2 ori surse din ziarul Cancan - iar asta în timpul jurnalului, ca material informativ. Acum, Cancan este un ziar de scandal, bârfă - cu zvonuri şi fotografii făcute de paparazzi, iar aici nu e nici o urmă de îndoială. Ştirile protv, sunt aparent ştiri, grupaj informativ, dat pe post la o oră de mare audienţă. Cum se mai poate numi  ” buletin de ştiri “  un program care îmi spune mie că Becali a rămas fără stema de la Maybach? Sau sunt eu nebun şi de fapt asta e cea mai arzătoare problemă naţională?

Am rămas marcat azi. Colegii mei de a 9-a, şi vorbesc despre băieţi, sunt în mare parte nişte inapţi şi se comportă ca nişte fete. Nu credeam că sunt lipsiţi de cea mai mică urmă de personalitate, până când am văzut un meci de fotbal. Pentru că spiritele s-au încins, unul din ei, mai locvace şi mai sigur pe el s-a luat la harţă cu un altul din echipa adversă (prin harţă  a se înţelege un schimb de replici, mai degrabă o ploaie de replici căci nu a existat un schimb). Nu mi-a venit să cred că cel ce era bombardat cu ameninţări a rupt-o la fugă de teamă. Pe lângă faptul că replicile lui erau date pe un ton disperat şi fricos, a rupt-o la fugă când a văzut că cel care era pe deasupra şi mai mic şi mai firav în aparenţă decât el, se apropia cu viteză.

Departe de a fi dorit o bătaie sau o incăierare, sunt doar uimit de faptul că unii din colegii mei mai mici se comportă nu laş, dar absolut penibil în faţa unor “provocări”. Nu cer bătaie, cer doar să nu îşi nege personalitatea.

În ceea ce priveşte fotbalul jucat… din ce în ce mai slab şi din ce în ce mai puţini care să aibă cea mai mică legătură cu sportul. Probabil compensează la jocurile pe calculator sau la întâlnirile dintre emo-kids. Jale!

 Mă enervează teribil de tare când un sistem de operare îţi este băgat pe gât atunci când îţi cumperi un calculator şi asta nu pentru că versiunea piratata de windows xp funcţionează de minune - deci nu aş avea nevoie să cumpăr licenţă - ci pentru că atunci când îţi sunt bagate pe gât, în mod clar şi inevitabil, nu ai cum să alegi. Aşa m-am trezit cu Windows Vista preinstalat şi fără să pun la socoteală modul în care stă într-o partitie virtuală, totul pentru a evită eventuală lui copiere ilegală, am primit şi “o mostră” de antivirus ( un norton symantec, valabil 2 luni ).
Două luni au trecut, iar gândul m-a bătut să îl dezinstalez leneş şi totuşi doar comod, din add/remove. Rezultatul, după restart, ecran albastru urmat de restartare bruscă atunci când încerca să intre în Vista. Norocul meu a fost că am reuşit să strecor dinainte, pentru că Vista are mari bube, şi un Windows XP, aflat pe o altă partitie. De acolo am reuşit să adun documentatie pentru că apoi să descopăr că metodă add/remove antivirus norton a fost o eroare, căci trebuia să apelez la un removal special.
Singurul lucru pe care încerc să îl spun este că mi se păre absolut nefiresc să ajungi să fii obligat să cumperi licenţă pentru acest antivirus, chiar dacă nu eşti mulţumit de el şi asta doar pentru că nu îl poţi dezinstala (practic, luând cazul cuiva care nu se pricepe).
Era treaba aia cu Microsoft acuzat de monopol, ceva de genul ăsta … cred că aveau dreptate …

E abundenta de rebeliune. Ne aflam undeva la limita dintre artist si vandal, cu aere de Che Guevara, ascunsi sub glugi, dar tare mandri.

Nu contenesc sa imi sara in ochi, peste tot pe unde merg, asa zise ‘tag-uri’, ale unor celebrii, sau mai putin celebrii ‘artisti de strada’. Nu am nimic de spus despre cei care fac graffiti, caci intru intr-o discutie fara sfarsit. In schimb, sunt sigur ca daca la o dezbatere pro si contra graffiti s-ar gasi argumente din partea ambelor tabere, pentru o dezbatere pro sau contra ‘tag-uri’ lucrurile ar fi oarecum disproportionale.

Vandalismul de manifesta in forma cea mai pura, iar primitivismul se face si el simtit, inteapa. Pentru ca reactii de genul asta sunt sesizate in natura, numai la animale (vezi cainele care isi marcheaza teritoriul), ma voi abtine totusi sa ii numesc pe cei care ‘taguiesc’ tot felul de ziduri, “javre” sau “potai”.  A ‘tagui’ inseamna, din cate pricep eu, a iti marca teritoriul printr-un scris neglijent, bine mazgalit. Daca nu apare pe zidurile unor cladiri sau blocuri, atunci apare pe scaunele din autobuz sau pe geamurile acestora. Stupid, inutil, de-a dreptul imbecil, caci stau si ma intreb cum poti sa marchezi un obiect care este aflat in miscare, laudandu-te ca teritoriul e al tau. Poate ca fenomenul de ‘mimi+vasile=love’ care era intalnit odinioara, prin scrijeliturile de pe garduri, a renascut.

Daca apare argumentul cu ’stil de viata’ pe buzele cuiva acum, ma voi grabi sa dau un contraargument, nu de alta, dar nu are nici o legatura. Intamplator, societatea exista si traim in ea. Eu ii promit celui care ‘da tag-uri’ cu atata mandrie, ca nu voi urina peste urina lui, caci eu chiar nu am nevoie sa marchez un perete de bloc, de spital, liceu sau chiar Biserica. Poate inainte de a ma lega de fenomen in sine, ar trebui totusi sa imi explice cineva de ce acesta se manifesta atat de ‘la vedere’. Este firesc sa ma intreb, de ce mazgalelile, daca este musai sa existe, nu apar in locuri ferite, subtil asezate.

Pana atunci, insa, caut sa gasesc explicatii, sa incerc sa pricep …

Trebuie precizat ca motivul pentru care eu nu scriu cu diacritice pe blog este, din pacate, lenea. Cu toate asta, imi voi permite sa clarific titlul, folosindu-ma de ele - “Supă de tăiței”. Asadar, clarificarea fiind facuta, pot sa ma arunc in subiect. Dar pentru ca subiectul este supa de taitiei, ma voi abtine si voi renunta la ideea de a ma mai “arunca” in… ei.

Mie imi plac taiteii de casa, aia grosi si cu silueta inegala, abundenta si care ascunde substanta satioasa. Ceilalti, mai mici, se deosebesc prin faptul ca sunt plapanzi, firavi, iar silueta lor are acum alte aere, similare cu cele ale unei dive. Iar daca vrei sa cunosti gustul unor taitei instruiti, ai nevoie cu siguranta de o “supa alfabet” - aceea in care taiteii au forme de litere si cifre.

Cuceritoare este si metamorfoza rapida a taiteilor solizi si inerti, in paste fragede si ondulate, dupa ce sunt bagati in apa fiarta. Iar atata timp cat “taitei” se comporta ca o entitate, “taitel” devine un terment abstract, atat de abstract incat nu-si are rostul.

Ce ii face pe taitei atat de speciali? Simplul fapt ca fac lucuri speciale, pentru ca fara taitei, supa ar avea ‘lipsa’. ‘Lipsa’ s-ar traduce printr-un defect de aspect, gust si personalitate sau amuzament. Supa este amuzanta, mai ales atunci cand taiteii sunt sorbiti zgomotos, in timp ce… sunt sigur, ati putea spune ca supa fara taitei exista.

Supa fara taitei exista, dar pentru a nu o numi zeama, dat fiind absenta pastelor, in compozitia ei vor aparea galustile, dar asta e tema unei discutii viitoare.

Aplauze

Chestia cu aia prosti care vor sa para inteligenti cred ca e o obisnuinta deja pentru multi; tot prin jurul prostilor graviteaza si cei care spun sau fac lucruri ale caror intelesuri nu le cunosc. Ei bine, asa am dat azi prin liceu de niste svastici desenate pe niste afise. E foarte <<cul>> probabil si poate primesti aure de <<baiat dur>> daca le faci - cred ca asta e impresia lor. Caci  celor care se dau drept ’satanisti convinsi’ tind sa le fac pe plac si sa le cred jocul debil, dar sa faci niste svastici si trimiteri rasiale mi se pare mult, deplasat. Si ceea ce, dupa cum spuneam, e cel mai aberant si aiuritor, este ca sunt convins ca cei care au facut semnele nu au nici o treaba cu simbolul in sine si nu ii cunosc semnificatia.

Debili care se dau balauri ! Mai ganditi, daca puteti !

Are 1,79 si 90 de kilograme si deloc grasime . Ok … si mai alearga si suta de metrii in 10,4 secunde. Ok … englezii nu au viata usoara in finala contra RSA, din potriva, ma hazardez sa spun ca Habana o sa inscrie eseuri cu carul. Cand se apuca un glont de om ca asta sa alerge, in mod sigur tot ce poti sa mai spui este ‘du-te! ca io nu mai alerg dupa tine!’.

Si pentru ca nu era destul, omul se mai si antreneaza !

Meci care nu trebuie ratat, sambata, ora 22 pe tvr2, Anglia contra Republica Africa de Sud - chiar si pentru cineva care nu urmareste rugby-ul.

Hai sa facem un acord, sa stabilim o ‘chestie’.

Am vazut meciul Steaua-Arsenal. De ce am facut asta ? 1- pour l’amour du sport , 2 , si cel mai important - e o competitie internationala cu o echipa romaneasca.

Suntem probabil de acord cu totii, ca pentru noi, cei din Romania, meciul din seara asta nu trebuia ratat - daca ne consideram iubitori ai fotbalului, sau pur si simplu ai sportului. Competitia (Champion’s League) este una importanta, iar calificarea s-a facut totusi cu greutate si s-ar putea spune, pe parcursul mai multor ani.

Jalnic este ca un rezultat ca asta, 0-1, nu este prea dezamagitor, caci putini sunt cei care ar fi sperat la o victorie, in conditiile in care un rezultat de egalitate ar fi fost fara indoiala, ovationat.

Ce ii trebuia Stelei? Sustinere. Ce era Steaua astazi - un steag romanesc. Si iata ca am ajuns la acel ‘acord’.

Chiar atat de seci la cap trebuie sa fim ca sa trimitem mass-uri pe y!m cu mesaje in care e exprimata starea de fericire pentru ca Steaua era condusa ? Sigur esti sec, daca ai convingerea ca Steaua era azi “clubul rival”, caci echipa nu a facut decat sa joace un fotbal romanesc. In plus, ca sa vezi , STEAUA E o echipa romaneasca!

Romania!!!

Stranutul are ca efect eliminarea aerului din plamani intr-un mod brusc. Cauzele sunt diferite - o cauza ar putea fi un fir de praf sau de par, un puf sau poate o raceala. Raceala face insa ca stranutul sa fie o activitate fireasca si frecventa.

De aici, raspunsul la o eventuala intrebare ‘de ce spunem <<sanatate!>> celui care stranuta?’. Destul de evident, caci ce ar putea fi mai potrivit decat o urare de ’sanatate!’ atunci cand esti racit. Totusi, in limba romana, urarea ‘noroc!’, spusa imediat dupa un stranut, este si ea intalnita - si o varianta pe care am auzit-o spunea ca ‘noroc’ este urat tocmai pentru a preintampina o raceala. In plus, daca stranutul este frantuzesc, englezesc, sau in orice alta limba, raspunsul, sau urarea trebuie spusa pe aceeasi limba ceea ce duce cateodata la o urare diferita.

In fond, mi-am permis sa ma leg de un stereotip, de un cliseu; ma gadil cu o pana pe varful nasului, poate stranut. E absurd si cu siguranta lipsit de logica, caci ce motiv as avea sa caut nod in papura unui (deja) reflex pe care il am atunci cand aud pe cineva stranutand. Ramane totusi o urma de “de ce fac asta?”, o intrebare care nu are un raspuns precis, iar de cautata un raspuns este prea dificil. Pot totusi sa spun altceva:

Nu stiu de ce le zic ’sanatate!’ sau ‘noroc!’ celor care stranuta, sau, mai degraba, de ce nu le-as zice. Accept conventia, accept asta ca pe o urare politicoasa.