Intr-un balon cu aer cald…

In Bucuresti, in trafic, caracteristica generala a oamenilor este graba. Scurt. Parca fiecare trebuie sa ajunga repede la serviciu si fiecare s-a sculat mai tarziu decat de obicei. Toti au aceleasi simptome, nerabdare si multa, excesiva nervozitate.

Prin urmare, dupa ce ca strazile sunt deja pline de masini, ramane ca intersectiile sa se blocheze. Desi teoretic vorbind, intersectiile au rolul de a fluidiza traficul si au calitatea de a nu se bloca, ajungi sa vezi zeci de masini care asteapta dupa semafor, mai exact asteapta ca pietonii care traverseaza regulamentar sa le faca loc. Se trece pe galben. Se trece pe galben pentru ca este frustrant, cand te grabesti, sa vezi cum semaforul pierde culoarea verde; mai ales cand se afla la 5 metrii. Dar se pare ca bucuresteanul e atat de grabit ca timp de aproximativ 5 secunde, goneste pe rosu. Prin urmare, pietonii apuca sa mearga pe zebra, iar intersectia este blocata.

Haos. Cineva injura, altcineva tipa la in timp ce vorbeste si la telefonul mobil. In situatii, critice, se scot bate de lemn si mai ca ai zice ca vezi niste homo sapiens.

Sa nu ii uitam pe cei care merg pe linia de tramvai, sau pe cei care o iau pe contrasens. Ok, nu avem benzi de circulatie rezevate autobuzelor si taxiurilor, avem linii de tramvai care in mod normal ar trebui sa fie degajate, data fiind conditia lor de ’sine’. Daca vrei sa iei transportul in comun (cum este normal intr-o perioada a zilei, cunoscuta ca fiind aglomerata -chiar daca ai masina personala-) nu faci nici o afacere. Asadar, autobuzele sunt sigur prinse in trafic, iar tramvaiele nu au cum sa intainteze pe sine. Ramane metroul, saracul metrou, unde esti un aventurier daca indraznesti sa te urci, iar daca reusesti sa te vezi in vagon, ajungi sa te consideri si norocos.

Prin urmare, solutie nu exista. De ce? Pentru ca in jungla nu exista prea multa moralitate. Cand legea nu este aplicata, intervine haosul, iar ca sa se revina la starea fireasca, trebuie sa fie luate masuri. Dar lasa… alta data.

Space Invaders Joc flash

Apasă aici pentru a juca

La vremea lui jocul a făcut ravagii şi e probabil foarte potrivită comparaţia cu pacman în ceea ce priveşte popularitatea.[wikipedia]

Mai departe, jocul 2D, pixelat şi minimalist a influenţat Street Art-ul şi muzica - preferatele mele. În principal, punctul de plecare a fost din Franţa (street art - artistul francez “invader” care a lipit mozaicuri cu teme din jocurile 2D pe ziduri din Paris / în muzică - avem exemplul Dj-ulu şi producătorului francez Joachim Garraud, care se foloseşte de imaginea invadatorilor )

Am surprins şi eu în timp ce mă plimbam printre străzile Parisului, un space invader, mai exact prin cartierul Montparnasse. Aici.

Vezi şi asta

şi puţin Joachim Garraud…

Temă nouă !!!

M-am gândit că negrul de pe tema veche nu are parfum de vacanţă, de vară, soare, luminos. Mai sunt câteva detalii de ameliorat pe tema asta nouă, dar în mare e gata - gata după ce am bibilit-o şi i-am vorbit frumos, mult prea mult.

… printre alte (între timp a căzut curentul - banalul motiv, câteva fulgere şi o ploicică) sper ca filipthewise.com să fie ceva mai plăcut de accesat şi de aceea o să fac şi nişte schimbări mărunte.

Dacă ai ajuns aici, înseamnă că aştepţi câteva lămuriri

eu … sunt Filip

eu … am 18 ani

eu … şi Bucureştiul, în România

eu … sunt în general, elev - la un liceu din capitală de pe linia lui 311.

eu … iubesc sportul, soarele şi azurul, aerul, omul şi senzaţia de a fi om… iubesc

eu … pasionat de altfel, de tehnologie, de joc sau joacă, de sensibil şi delicat, de adânc şi de sentiment.

eu … cel care detestă detestabilul, detestă senzaţia de revoltă sau ură.

e-mail : gonzacenco.filip[coadădemaimuţăimperială]gmail[punct]com