Tocmai am observat o noua forma de a iti arata muschii:
Trebuie musai sa ai geamuri termoizolatoare (termopane cum mai sunt ele cunoscute), dar degeaba ai daca nu lasi foita de protectie pe ele. De ce ai lasa-o? Pentru ca pe ele scrie mare si de sute de ori marca ferestrelor! Si vezi sa fie albe ca se vede mai bine!
pfaauu…
Ah, si sa nu uitam sa le punem si atunci cand ‘inchidem’ balconul!
Am revenit in dulcea si indragita tara Romania, nu de alta, dar incepeam scoala, iar astfel de evenimente sunt prea ‘dragalase’ pentru a fi ratate. Asadar, s-ar putea spune, sau minti, ca astept cu nerabdare acea zi de luni, ziua inceputului unui nou an scolar. Pfaualeu!
Intre timp mi-am adus aminte ca sunt in Romania. Nu din cauza manelelor de peste drum sau a aerului infect, ci atunci cand am incercat entuziasmat sa im instalez un router wireless care avea sa imi ofere internet pe un pc desktop si un notebook (prin wi-fi). Sunt ingaduitor, ma voi referi la ‘chestia’ care trece prin cablul meu ethernet numind-o internet. Suntem cu totii fericiti ca avem internet - mai mult, suntem superiori tuturor pentru ca la noi in tara exista diferenta intre metropolitan si international - paradoxal, definitia internetului capata baze subrede. Primul detaliu, daca iti schimbi adresa mac, trebuie sa anunti - asadar, daca un calator vine cu calculatorul portabil la tine, trebuie sa iti anunti isp-ul. Mai departe, un router nu este bine venit in retea - probabil pentru ca ai putea da mai departe internet, iar aici, pe langa adresa mac ce ar incomoda, intervine si ttl-ul, metode de filtrare folosite de baietii de la internet care sunt practic ilegale. Daca vrei sa fugi, nu ai unde sa te refugiezi - ci doar sa ramai fara internet. Ar mai fi totusi o varianta, varianta unica, asadar o varianta ce nu prea are concurenta - practic, nu prea ai de unde alege - adsl oferit de romtelecom.
In mod normal, in Romania internetul ar trebui sa vina prin sistemul DSL si nu prin sistemul switch invelit in pungi de plastic-copac-casaliftului-consumator. Nu mai vorbesc de televiziunea digitala terestra (nu cea prin satelit), care se pare ca e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Nu mai aduc alte argumente pentru care Romania este la pamant din punct de vedere al tehnologiei. Cert este ca am apucat sa imi fac nervi pentru ca nu imi este permis routerul - asadar , am internet pe un singur calculator; mi s-a dat un nou ip pentru celalalt calculator - problema e ca trebuie sa comunic macul de acolo si sa vezi dragalasenie (am doua macuri , unul ethernet si unul de pe wireless ), sau… totul pentru a avea un PSEUDOinternet!
Evident, sa “ii pacalesti” este posibil, asadar nu e greu sa iti pui un router pe retea, dupa ce ai trecut in prealabil de barierele lor si asa ilegale.
Sunt multe lucruri in Romania care au ajuns la stadiul de “revoltator”, in fapt, putine sunt problemele care se opresc inaintea acestui stadiu, si mai putine cele care sunt rezolvate intr-un final.
E cunoscut pentru oricine faptul ca se practica munca in strainatate si fiecare intelege ce vrea prin asta. Cersitul este o activitate practicata cu o candoare copilareasca de cetateni romani, veniti (si voi lua ca exemplu Franta, mai precis Parisul) in strainatate. S-ar putea considera ca este o ramura a furtului, o alta activitate preferata si practicata cu o maiestrie dobandita parca din tata in fiu. De aici remarcam micile gainarii cu carti de credit, furatul din buzunare sau chiar furatul de legume si fructe de prin afara oraselor. Nu atat de nostim este cand auzi a 10-a oara la televizor cuvantul ‘origine roumaine‘ in descrierea “binevoitorilor”;
Am ajuns sa le recunosc pe cucoanele care stau si implora un euro, sau doi. Le stiam pe cele din fata Turnului Eiffel, pe cele de prin zona Louvre-Rivoli - acum s-au adunat toate pe Chams Elysees, probabil gonite de activitatile organizate cu ocazia Cupei Mondiale. Sunt peste 20 si aproape toate se baga in tine cu un ‘do you speak english’ aproape perfect (caci ai impresia ca si-au facut stagiul de pregatire la Londra). Nu exista nici un dubiu asupra nationalitatii pe care o au - nu vorbesc tiganeste intre ele, nu se sfiesc, e o romana pura. Altele adopta o pozitie deplorabila si se pun in mijlocul drumului - ingenunchiaza pios si imping un pahar de plastic in dreptul lor.
Momentul de revolta l-am avut cand una din ele a reusit sa faca o turista venita din Japonia sa ii dea o bancnota de cativa euro buni. Ar fi trebuit sa intervin (caci eu stiam cu cine se tocmea turista), dar pe ce baza. Se stie foarte bine ca japonezii veniti in vizita in Paris, sau in Europa, devin brusc mai naivi si foarte expusi, caci stilurile de viata difera. Acum, e clar ca nu ii vindea nimic si ca a reusit doar sa fure mai cu stil.
Strang bani cat sa isi cumpere un bilet de avion dus intors in fiecare zi - profita de un Paris cosmopolit. Cu toate astea multumita protectiei sociale de-a dreptul imbecile pe care Franta o are, primesc bani (nu putini!) + transport cu avionul, pentru a se intoarce in tara , atunci cand sunt prinse cu mata in sac ; iar daca fac gura, sunt cazate la hotel, pana se rezolva problema (sau pana cand intervine statul roman). Oricum si cele trimise inapoi in Romanica fac rocada cu altele, care vin inapoi si uite asa lupta e inegala. Cam asta fac doamnele, domnii mai fac pe muzicienii in metrou si canta un melanj de manele si hip hop, altii se lipesc de tine tot prin metrou si verifica daca ai buzunare adanci - pentu romani problema de a fi furati in metrou este aproape inexistenta - am aflat ca parca ar scrie pe ’suti’ (romani) deci nu exista riscul sa fii luat prin surprindere mai ales cand stii cu cine ai de-a face.
Este superb, nu? Viata dulce! Pe tine te masoara cu atentie cel caruia ii arati pasaportul de Romania, nu pentru ca ai fi din tara lui Brancusi sau Cioran, ci doar pentru a evita disparitia anumitor lucruri, in schimb concetatenii stang un ban pe Sanzelizeu ca doar sunt saraci! Si uite asa ajung la cuvantul revoltator - imaginea Romaniei in strainatate - putem sa stam si-n cap in tara, noi cei carora ne pasa, sunt prea multi care isi baga picioarele (cauta-i prin Parlament).
>specific ca nu a fost nevoie sa ma leg de etnia celor care vin la furat (cersit) in Europa - nu e nevoie, important e ca sunt romani, vorbesc limba romana si devin ambasadorii Romaniei pentru multi locuitori europeni.
Dupa ce am ascultat asta as fi putut sa rad pe saturate, dar in final, poate pentru ca ma asteptam la ceva mai interesant, m-am multumit sa zambesc.
Asa e in Romania, yahoo messenger este folosit de fiecare. Nu stiu cum s-a facut alegerea, cert este ca atunci cand cineva iti cere contactul pentru a vorbi cu tine pe net (de obicei prin mesaje scrise), chiar si daca ai descoperit internetul de o zi numai, vei stii ca adresa de contact pe care ti-o cere (’aidiul’) functioneaza pe yahoo messenger. Spre deosebire de alte tari unde se foloseste msn sau aim(din ce in ce mai rar), in Romania yahoo este la putere - e drept ca nu stiu sa dau date exacte si in fond nu asta este problema.
Ce este comic spre cu adevarat hilar este momentul, inevitabil, in care vei auzi pe cineva care stiga fericit ca ” diseara vin aia sa ii puna mes ” - dupa o scurta discutie, vei intelege ca “aia” sunt baietii de la internet, si ca scopul principal pentru care vin este sa configureze o conexiune la internet; de aici si episoade in care serverul yahoo are probleme, iar lumea striga ca s-a taiat netul si suna in draci la amaratul de provider.
E de apreciat ca iubim sa vorbim, sa comunicam, dar nu e chiar asa. Vorbeam de cel care e fericit ca a primit “mess” - in scurt timp descopera internetul deschizand browserul (nu pentru mail, stiri, sau bloguri) ci pentru hi5. E de remarcat ca tot ce tine pana si de comunicare prin ym se leaga de mode si trenduri. Mai demult era la moda sa se vada la status melodia pe care o asculta individul, sau sa se trimita mesaje intregii liste cu continut stupid sau chiar cretin. Acum, este la moda sa iti afisezi statusul punand un ‘www.’ in coada - rezultatul : statusul devine albastru (oooaaa) si daca apesi vei vedea o fereastra (browser) care striga saracul ca nu gaseste pagina. Hi5 e la moda, e trendy sa ai cont de hi5 unde iti pui poze (uploadezi), muzica preferata si cateva videoclipuri. Amesteci cu cateva teste de personalitate de 2 bani gasite pe internet si coduri HTML care nu sunt bine scrise . Rezultatul, o definitie curata pentru kitsch.
Intr-un bovarism precoce, fiecare imita pe celalat. Alinierea este inceputa prin a-ti face cont. Trebuie sa intri apoi in contact cu ceilalti utilizatori pe care ii vei vedea drept prieteni. In ceea ce priveste pozele, de obicei, peste 50% din conturile de hi5 vor avea poze in descrierea carora apare “just me”. Pe strada, daca surprinzi indivizi pozandu-se, in scurt timp il vei auzi pe un altul strigand - sa o pui diseara pe hi5.
Myspace.com nu e cul - defapt … ce e aia?
In fine, pentru multi din utilizatorii de yahoo (messenger sau hi5), viata reala si internetul au inca granite bine stabilite, deci nu se pune problema ca nu ar mai iesi duminica la padure sa faca un gratar si sa asculte manele. Pe ym nu vei intalni gameri speriati de soare care nu ies din casa ci mai degraba fie persoane care pur si simplu vor sa comunice usor, fie persoane care vor sa injure, usor, sa isi transmita usor manele sau sa isi etaleze poze la avatar - ei alaturi de un bentley sau un maybach… ca in viata reala…
Romania !!!
Nişte feţe disperate …
… de ce ?
… daia! (de aceea) - aveau oare un motiv să o rupă la fugă? Nu ar trebui …
@Champs de Mars (la poalele Turnului Eiffel) - Paris
E puţin spus doar că suntem în urmă în ceea ce priveşte tehnologia, internetul şi comunicarea. Exemplele sunt nenumărate. Suntem europeni, am dorit cu tot preţul să primim eticheta, dar nu respectăm regulile impuse. Televiziunea digitală terestră este aproape inexistentă. Internet înseamnă o reţea de bloc care are switchuri agăţate prin copacii din faţa blocului. Mai mult, compania care era cât de cât mai pusă pe treabă a ales să cumprere reţele de bloc în loc să investească - în DSL de exemplu.
În fine, măcar compania Irlandeză free-hotspot.com a anunţat că până la sfârşitul anului 2007, numărul hotspoturilor din România se va dubla.
Printr-un hotspot se înţelege un punct de acces la intenet prin wi-fi (wireless). În plus, hotspot-urile oferite de free-hotspot.com în locuri precum hotele, cafenele, baruri etc. nu costă. De ce? Banii sunt scoşi din publicitate - foarte inteligent de altfel.
Poate că uşor uşor o să evoluam şi noi puţin, şi nu o să păţim ca ei.
Senzaţional Exclusivitate În Direct Atenţie!
14 iulie, e ziua Franţei, iar când e ziua Franţei e frumos. Anul acesta, statele membre ale Uniunii Europene au fost invitate să defileze alături de francezi pe Champs Elysees şi da, şi românii. Rezultă, 27 de state care au venit cu o gardă reprezentantă.
Un calzone scos din cuptor. E delicios. E pizza, dar una mai specială, nu pentru că are ingrediente pretenţioase sau preţioase, ci pur si simplu este “împăturită”. Brânzeturile din înăuntru (mozzarela, parmezan sau altele) devin fondante în interior, de o cremozitate şi elasticitate savuroasă. În fine, nu avem de gând să le fac poftă celor înfometaţi, ci doar să exprim starea în care mă aflu. Ce treabă are cu un calzone?…
Mă simt ca într-un calzone proaspăt scos din cuptor. Calc pe brânză topită şi vad în urmă forma pantofilor împrimată. De jur împrejur sunt adieri de vânturi fierbinţi, imposibil să ai satisfacţie atunci când respiri, aerul e prea greu, prea fierbinte. E cald. Sunt aproape 40 de grade celsius în Bucureşti.
Se mai întâmplă, aşa e vara în România. Mă conformez şi mă fac că nu am de ce să sufăr chiar atât de tare, căci se poate şi mai rău. În realitate, apa pe care o beau din 10 în 10 minute mă ţine în viaţă, iar difuzoarele parcă produc un uşor curent atunci când ascult muzică iar ele vibrează tandru.
Şi pentru că un calzone se mai şi fisurează din când în când, eu voi ieşi prin crăpătură şi voi evada - “40grade + piscina + cocktail = rai”.
Mergând cu eclatantul tramvai 23, mi-a fost dat să observ, pe lângă faptul că sunt mulţi controlori dimineaţa, şi că există destule extinctoare. M-a îmbucurat pentru moment, nu ştiu de ce, poate m-am simţit mai în siguranţă, dar mi-a trecut apoi repede.
Entuziasmul, şi ăla destul de vag şi fals, mi-a fost tăiat de faptul că extinctoarele erau bine fixate în cutii de tablă care mai aveau (bonus) şi încuietoare. În fine, ca să poţi scoate extinctorul, îţi trebuie o cheie - bine, mai întâi să găseşti cheia, apoi să deschizi, să tragi extinctorul, să scoţi siguranţaaa… şi poate apuci să nu mori.
E drept că nu ştiu exact cum arde un tramvai, cât de repede, cât de periculos este sau cât de expus accidentelor de acest gen. Cert e că, deşi am luat în calcul pitoreasca idee : "în România se fură", tot nu am înţeles de ce stingătoarele nu stau în cabina vatmanului. Poate extinctoarele sunt făcute pentru a fi folosite de aceştia, de cei care conduc tramvaiele şi nu de călători, deci normal ar fi să stea în apropierea lor, în cabină - mă gândesc eu, pentru a se putea acţiona rapid.
În fine, toată treaba tinde să devină un "vezi să nu" iar eu nu fac decât să par stupid şi spre un naivism rozaliu. Şi mă gândesc acum, extinctoarele alea, sunt măcar funcţionale?
