Intr-un balon cu aer cald…

Undeva prin zona Rivoli-Châtelet sunt foarte mult buticuri destul de chic-trendy, unele dintre cele mai cautate de tineri, iar pentru ca si eu am avut drum pe acolo ieri, nu puteam sa nu ma opresc sa imi iau o pereche de pantaloni super slims. Am coborat deci de pe Velib si l-am parcat la o borna. Am avut proasta inspiratie de a pleca, chiar daca bicicleta, ramasa blocata in borna, arata inca ledul rosu (ceea ce inseamna ca ceva nu e in regula si ca parcarea nu a fost inregistrata). Cu gandul ca problema se va rezolva, m-am dus si m-am identificat la panoul central din statie. Pentru ca toate bornele erau ocupate, mi se ofereau inca 15 min (gratuite) si informatii despre cele mai apropiate statii din jur unde ar putea fi locuri libere. Mi-am incarcat inca 15 minute si am luat-o la pas. Totusi gandul mi-a ramas la bicicleta asa ca, mergand am dat de o alta statie unde, si acolo, toate bicicletele erau parcate deci nu mai era loc - m-am reidentificat si am vazut ca inca apaream ca si cum as fi fost “pe traseu” (asadar, am luat inca 15 minute, asa, ca sa aman), deci nici atunci bicicleta mea nu era parcata cum trebuie. M-am intors deci de unde am lasat-o, la statia initiala unde ea era in continuare parcata, dar cu ledul rosu aprins. Sa iau alta bicicleta nu imi era deci permis, iar cea initiala nici ca se misca din borna. Prin urmare, m-am dus, dupa cum era firesc la panoul central, m-am identificat, dar acum m-am trezit ca nu mai aveam dreptul la inca 15 minute “de amanare” pentru ca statia deja se eliberase, asa ca aveam 4 locuri posibile de a-mi parca velibul. Nestiutor, am apasat “besoin d’aide” (ajutor) cu gandul ca as accesa o pagian informativa.

Mare mi-a fost mirarea cand am auzit o voce. Din reflex, putin buimac, m-am intors sa vad cine imi vorbeste. Evident, eram singur, poate altauri de cativa trecatori care nu imi dadeau mie importanta. M-am trezit parca din somn si i-am explicat “vocii” problema. I-am indicat numarul statiei si numarul bornei unde era problema, iar acesta mi-a zis cu calm ca este intr-adevar o problema tehnica, ca isi cer scuze pentru problema si mi-a incheiat cursa. Dupa mai putin de 1 minut am putut sa iau o noua bicicleta.

Morala povestii nu exista, exista insa o uimire a mea. Mai multe chiar. Veliburile sunt ca noi, chiar dupa un an, poate unele au mici probleme, trecatoare (e firesc), cu toate astea, daca nimeresti una care chiar te agaseaza, o poti schimba cu mari sanse de a da de una in perfecta stare. Iar a doua chestie care m-a uimit, este un sistem foarte bine pus la punct de comunicare cu abonatii, un sistem unde daca ai o problema, imediat esti ascultat si ajutat. Si ma trezesc, ca un primitiv intr-o tara prea civilizata pentru pielea mea si ma simt, desi nu ar trebui, extraterestru.

Cand nu platesti, nu ai, asa ca eu, pentru ca am depasit limita de trafic pe site, am fost obligat la o vacanta cu termen fix. Intre timp, am avut ocazia in asta o luna sa ma maturizez, sa ma tund, sa slabesc.
Si uite asa intre timp mi-am luat zborul si iar sunt departe de Bucuresti. Concluzia, pe cat eram de francofil in posturi pana acum, pe atat mai mult voi fi acum. Iar daca nu e vorba de francofilie sau galofilie, cel putin va exista componenta franceza (sac!).
In clipa asta rad pentru ca stiu ca anul trecut faceam haz cu velibul, de bornele aflate la ‘altitudine’ mai mare, borne unde rar gasesti biciclete, doar pentru ca e mult mai placut sa cobori decat sa urci! Descopar acum ca o solutie a fost gasita si nu incetez sa rad - bornele de sus, numite velib+ , iti dau bonusuri (in timp), altfel spus iti permit sa te plimbi mai mult apoi (cu 15 min si fara sa platesti).

Si cel mai probabil am plecat la o tura, sa vad cat de tare s-au stricat veliburile, sau cat de bine au fost intretinute.

CLICK

Sportul ofera momente imprevizibile si in fond, acesta e unul din motivele pentru care il iubim. A fost o seara imprevizibilia, sau doar spectaculoasa. Pentru mine, a inceput odata cu meciul Romania-Olanda, meci castiat de Romania. Asadar, poate o surpriza, dar sigur un lucru imbucurator.

Mai departe, Franta se impiedica copilareste de Anglia la rugby. A fost un meci prea putin spectaculos pentru o semifinala, stare intretinuta cu brio de echipa engleza. E simplu sa joci rugby din drop-gol-uri, si mai simplu din lovituri de pedeapsa - dar nu si spectaculos. Din pacate, echipa Frantei care avea clar calitatea sa bata pe Anglia, a intrat prosteste in jocul englezilor. Este clar, Franta putea inscrie eseuri, si inca multe. Cu toate astea, cum se vedeau mai liberi si in jumatatea adversa, francezii cautau sa inscrie un drop-gol. In final, s-au vazut invinsi intr-un mod stupid as spune, dupa ce diferenta dintre cele doua echipe, aratata pe tabla, era de un singur si amarat punct.

Si imi dau seama ca aveau dreptate cei care spuneau ca ar putea sa fie un meci asemenea celui cu Italia din CM de fotbal. Au reusit sa bata marea favorita, Brazilia, insa s-au impiedicat, in finala, de cei pe care in amicaluri si in calificari i-au batut lejer. Asa si cu echipa Angliei, echipa pe care au batut-o in doua randuri inaintea startului Cupei Mondiale de Rugby.

Pentru ca asa e sportul… si trebuie iubit si respectat.

Merci les petits!

Franta a castigat in fata Noii Zeelande. Ce inseamna asta ? Pe langa faptul ca s-a inregistrat un eveniment care era greu de anticipat la ora la care meciul incepea, si anume ca All Blacks sa fie eliminati inca din optimi.

E adevarat ca sunt sigur ca Noua Zeelanda si-ar fi dorit sa se intalneasca cu orice alta echipa decat Franta, ceea ce o face, sa fim drepti, pe echipa franceza, marea favorita la castigarea cupei.

Echipa Australiei a fost invinsa de Anglia, o alta surpriza, dat fiind faptul ca Anglia a avut un joc slab in grupe. Pe langa Anglia, avem deci o echipa franceza, una sud africana , iar alta care se va decide in seara asta - Argentina sau Scotia.

Dupa parerea mea, singura echipa care le-ar mai putea sta in cale albastrilor este Africa de Sud, asta in cazul in care Argentina nu demonstreaza inca o data ca este o mare echipa.

Cat despre Anglia, am convingerea ca victoria in fata Australiei a fost totusi un accident.

Concluzia unui filofrancez () - Franta tocmai a castigat Cupa Mondiala la Rugby!

Turnul Eiffel se pregateste de Cupa Mondiala de Rugby care va avea loc in Franta . Cu ocazia asta vad ca si-a tras un look … verde. Aici e surprins in timp ce ‘licarea’ .

Franța e în Europa și nici măcar la o distanță prea mare de România. În situațiile astea, când în plină vară afară sunt 16 grade la Paris, ajungi să crezi că încălzirea globală e departe de a constitui o amenințare veritabilă. Tragi cu ochiul totuși pe acasă și îi vezi pe cei de acolo că se plâng de cele 39 de grade. De unde? Încălzirea globală e de vină. Sau ceva asemănător.

Îmi e imposibil să îmi imaginez starea pe care aș avea-o dacă m-aș teleporta cumva la București. E adevărat că personal, nu îmi doresc temperatura de 39 de grade și la Paris, dar sunt foarte sigur că mulți din România și-ar dori vremea răcoroasă rece de aici.

Eu vreau cele 27 de grade pe care le ador când se țin de mână  între ele.  Sunt 39 de grade în București, iar eu aici mă îmbrac cu hanorace. Ca să vezi - nu mai ține să spui că îți dorești să mergi la Polul Nord atunci când nu mai suporți căldura. Mergi mai bine la vecinii din Europa care par să fie mai puțin afectați de (Arrrrr!) încălzirea globală.

Nişte feţe disperate …

… de ce ?

… daia! (de aceea) - aveau oare un motiv să o rupă la fugă? Nu ar trebui …

@Champs de Mars (la poalele Turnului Eiffel) - Paris

Unii ştiu să marcheze goluri, alţii să apere, iar unii ştiu să ameţească mingia - sau altfel spus să facă jonglerii. Se numeşte fotbal freestyle şi e al naibi de impresionant câteodată.

Tot prin Paris s-a întâmplat să îl văd pe un anumit Iya Traore care atunci când e în preajma unei mingii de fotbal te face să stai cu gura căscată şi să te uiţi la el

Respect Mache !

Space Invaders Joc flash

Apasă aici pentru a juca

La vremea lui jocul a făcut ravagii şi e probabil foarte potrivită comparaţia cu pacman în ceea ce priveşte popularitatea.[wikipedia]

Mai departe, jocul 2D, pixelat şi minimalist a influenţat Street Art-ul şi muzica - preferatele mele. În principal, punctul de plecare a fost din Franţa (street art - artistul francez “invader” care a lipit mozaicuri cu teme din jocurile 2D pe ziduri din Paris / în muzică - avem exemplul Dj-ulu şi producătorului francez Joachim Garraud, care se foloseşte de imaginea invadatorilor )

Am surprins şi eu în timp ce mă plimbam printre străzile Parisului, un space invader, mai exact prin cartierul Montparnasse. Aici.

Vezi şi asta

şi puţin Joachim Garraud…