Campaniile electorale sunt din start “degeaba”. Cu toate că nu ar trebui să fie aşa, în România se bucură de un asemenea statut. Cetăţeanul, contribuabilul, locuitorul sectorului este sătul, agasat, sau pur şi simplu suficient.

În “corturile” de campanie din faţa gurii de metrou, stau munţi de pliante şi de alte materiale de campanie. Prea multă risipă având în vedere reacţia destul de blamabila a trecatorului. Nu se votează şi nu există interes suficient. Fluturasul primit, cu portretul candidatului şi cu proiectele propuse, este aruncat din momentul în care este primit. Nimeni nu mai vrea să aibă naivitatea de a studia opţiuni. E teamă de a părea ridicol, credul peste poate, păcălit. Toţi candidaţii sunt din start condamnaţi, blamaţi şi numiţi mincinoşi, dar cu toate astea, în final unul din ei va ieşi.

E bubă colectivă, puroi pur românesc; vina de ambele părţi. Şi de naiv aşa, azi am luat fiecare fluturaş care mi-a picat în mână şi am citit, să văd măcar de curiozitate care îşi face mai bine reclama.