Am inceput sa fiu iritat cand ma uit la fotbal. Fac comparatii neintentionate cu alte sporturi si ma lipesc evident de rugby. Asa se intampla in ultima vreme.

Ma supara fotbalul in care remarci inocent ca scopul nu este de a inscrie ci de a simula o cadere, o piedica, in careu. Se cere penalty in orice moment si e o continua cersetorie si umilinta sportiva. Fotbalistul se construieste ca un atlet prea fragil si cu siguranta, ca un atlet care face sport doar cateva ore pe saptamana. Restul se desfasoara in fata camerelor. Un fault il transforma intr-un circar prost care face tumbe si se rostogoleste ca impuscat. Zbiara si se vaita pana cand arbitrul ia o decizie. Doar de n-ar fi camerele in jur …

Sunt de clestar, iar cand vine vorba de ‘a fi barbat’ se spune pas, sau se gasesc scuze penibile.