Se zice că Bucureştiul este un loc sigur în aceste momente. Numai faptul că la fiecare pas dai de un poliţist, ar trebui să îţi insufle încredere şi siguranţă. În realitate e o stare de panică febrilă, unde picioarele tremură nesigure şi ochi au pupile dilatate. Traficul a fost impecabil azi-ireproşabil, în realitate incredibil. S-a circulat fluent în unele zone altă dată aglomerate. În schimb străzile adiacente sunt baricadate şi atent păzite.

Bucureştiul este centrul atenţiei prin silogism-summitul nato vine cu preşedinţi din toată lumea, cu oameni care mai de care mai importanţi, dar şi cu esenţiala “vacanţă” sau “zilele moarte”. Binecuvântarea durează suficient, pentru că deja am auzit peste tot urarea entuziastă “Summit plăcut!”. Traduc asta-pentru elevii bucureşteni summitul reprezintă 5 zile libere, punând la socoteală şi weekendul. Ce să mai, o săptămâna de vacanţă!

Între timp, îl felicit pe domnul deputat, senator (ce o fi), care ’s-a scos’ vânzând bidoanele alea care au împânzit oraşul-de delimitare a culoarului unic, de împrăştiat prin parcări, sau de blocat străzi secundare.