Dec 31
Adica va urez un 2008 aberant de bun!
Dec 29
In Romania ai mari sanse cand mergi la un magazin si soti cartea de credit din buzunar in momentul platii, sa fii trimis spre cel mai apropiat bancomant. Tot aici, cand ai de gand sa iei un taxi, trebuie neaparat sa ai bani cash, caci o carte de credit nu te ajuta. E anormal dar nu ai ce ii face - si totusi suntem convinsi ca suntem in secolul XXI.
In schimb, in Korea se lanseaza deja cartea de credit pe usb. E o idee ingenioasa, care vine in intampinarea platilor online si nu numai. Practic, in schimbul introducerii a cine stie ce coduri si numere, este suficienta conectarea cartii de credit la portul usb al calculatorului. Oau…
Dec 24
Întrebarea se lansează, ca pe gheaţă… Moş Crăciun face sală cât timp e în vacanţă? (vacanţă însemnând alea sute de zile dintr-un an în afara celei de Crăciun) - adică, dacă Moş Crăciun merge la fitness, trage de fiare, greutăţi.
Se presupune că se luptă cu un sac care e greu, greu, greu. Aşadar, concluzia care trebuie trasă de aici este că Moş Crăciun are o condiţie fizică de invidiat. Burta îl dă de gol, într-adevăr, dar putem considera că a lucrat prea puţin abdomenul. În schimb, se mişcă dubios de repede, aşadar trebuie să facă foarte mult la stepper, să alerge pe bandă sau să pedaleze pe bicicletă. Singura problemă este că după ce duce toate cadourile, apare o inevitabilă stare de epuizare, care cere prajiturele cu ciocolată şi cozonac. Rezultatul, burta devine mai mare, aşa că va trebui să participe la şedinţe de spinning ca să ardă grăsimile.
O altă întrebare pe care mi-o pun este dacă lui Moş Crăciun îi place să facă aerobic, sau dacă participă la şedinţe de aerobic. E clar că bătrânelul este agil, aşa că mă gândesc foarte bine la posibilitatea că acesta să facă aerobic.
Trebuie să luăm în considerare şi programul de nutriţie, iar primul lucru la care mă gândesc este că după Crăciun, câteva luni, Moş Crăciun mănâncă numai batoane de slăbit şi bea apă cu lamaie (apă plată).
Crăciun fericit - cu mâncare dietetică !
Dec 22
Am o tragere anormala spre a vorbi despre lene, somn şi comoditate, într-un cuvânt despre trandavie în general. Recunosc tardiv că sunt leneş şi comod. În realitatea iubesc somnul şi filosofia făcută în pat cu ochii aruncaţi pe pereţi şi în timp ce casc frenetic.
Am aşteptat vacanţa cu nerăbdare pentru că, spuneam eu în timpul şcolii, nu mai rezist în faţa stresului şi a oboselii. Trezitul cu ceasul deşteptător în mână şi implicit în urechi m-a epuizat şi în mine s-a acumulat o stare de oboseală densă şi greoaie. Am poftit neîncetat la zile fără scop, zile de mahmureală, zile în care să lenevesc cu candoare. Nici o zi, din timpul şcolii nu îmi permitea asta, nici o zi nu era îndeajuns de neimportanta încât să o fur pentru a o transforma într-o dulce hibernare. Pofta mea avea să fie satisfăcută, îmi spuneam, când mă voi vedea în vacanţă.
Sunt în vacanţă, păstrez pofta, însă nu o înţeleg. Pare că sunt odihnit deşi îmi este somn. Nu înţeleg de ce dimineaţa, când mă trezeam spuneam “lasă că vine ea vacanţa şi am să dorm până a doua zi seara”. Problema este că, pentru că am dat de libertate, sunt în stadiul digerarii ei. Astfel că mă trezesc doar puţin mai târziu decât de obicei, iar primul lucru la care mă gândesc este “sunt liber”. Acest “sunt liber” (a se înţelege sunt în vacanţă), trebuie savurat, numai că în loc să fac asta, eu infulec. Dorm mult prea puţin pentru un leneş care e în vacanţă, dar tastez şi mă scarpin în cap, sau arunc priviri pe geam. Nici măcar nu ninge…
Savurarea ar trebui să se facă prin somn mult şi indecent. Îmi propun să iau cunoştinţă de asta, deci mă voi bagă în pat şi voi sta.
Dec 19
Dec 19
Pentru că e deja miercuri, se consideră fără jenă că vacanţa a început. Cum vine asta? Ultima săptămâna este un fel de preambul al vacanţei, pentru că se subînţelege că orele nu trebuie să se mai facă pentru că “vine vacanţă”, pentru că “e luna cadourilor”, pentru că vine “Moş Crăciun”. Şi până la urmă ultima săptămâna se transformă în “de-a vacanţă”. Iar dacă ai apucat să dai teze în ultima săptămâna, e de la sine înţeles că imediat după ce se termină ora în care aveai de dat ultima teză, o vei lua cu nepăsare spre casă, sau spre orice loc în care te vei putea recrea. Starea pe care o ai e undeva apropiată cu una de eliberare masivă, de oftat lung şi strident.
Dar înainte să te visezi în faţa bradului de Crăciun, rămâne o problemă, un lucru care trebuie rezolvat. Cadouri.
Departe de un lucru care face plăcere, luatul cadoului şi implicit oferirea lui este un lucru care “trebuie făcut, să scap”, din obligaţie, pentru că “aşa se face”. Prin urmare, în târgurile de cadouri, pe lângă preţuri exagerate (că aşa e în România, în perioada sărbătorilor se scumpesc toate, paradoxal) şi feţe de oameni posaci, care cumpără turtă dulce pentru a o face cadou şi ajung să o mănânce tot ei spunând printre dinţi “lasă, că doar o carte îi ajunge”.
vacanţă plăcută !
Dec 16
De e-ink display am tot vorbit, despre ce nu am vorbit insa, a fost display-ul de polimer, sau display-ul care se “indoaie”. Au fost cateva zvonuri si prototipuri, printre care putem mentiona si prezentarea unui videoclip cu un telefon Nokia care ar fi avut un astfel de ecran, dar pana acum totul parea irealizabil, cel putin nu in viitorul apropiat. Philips anunta ca in mai putin de un an vom putea vedea pe viu, pe piata, primul display de polimer. Acesta (diagonala de 127mm) se va rula intr-un aparat de dimensiuni 56×100x21(mm), care va avea pe langa acest ecran inovator si o capacitate de stocare de 4 GB, EDGE si GPRS sau USB.
Un astfel de ecran e important, pentru ca e lesne de inteles ca reprezinta o metoda de afisare care in curand va lua locul vechilor display-uri si care va ajuta gadgeturile sa fie mai mici, dar fara sa piarda din ergonomie.
Dec 14
Mă enervează teribil de tare când un sistem de operare îţi este băgat pe gât atunci când îţi cumperi un calculator şi asta nu pentru că versiunea piratata de windows xp funcţionează de minune - deci nu aş avea nevoie să cumpăr licenţă - ci pentru că atunci când îţi sunt bagate pe gât, în mod clar şi inevitabil, nu ai cum să alegi. Aşa m-am trezit cu Windows Vista preinstalat şi fără să pun la socoteală modul în care stă într-o partitie virtuală, totul pentru a evită eventuală lui copiere ilegală, am primit şi “o mostră” de antivirus ( un norton symantec, valabil 2 luni ).
Două luni au trecut, iar gândul m-a bătut să îl dezinstalez leneş şi totuşi doar comod, din add/remove. Rezultatul, după restart, ecran albastru urmat de restartare bruscă atunci când încerca să intre în Vista. Norocul meu a fost că am reuşit să strecor dinainte, pentru că Vista are mari bube, şi un Windows XP, aflat pe o altă partitie. De acolo am reuşit să adun documentatie pentru că apoi să descopăr că metodă add/remove antivirus norton a fost o eroare, căci trebuia să apelez la un removal special.
Singurul lucru pe care încerc să îl spun este că mi se păre absolut nefiresc să ajungi să fii obligat să cumperi licenţă pentru acest antivirus, chiar dacă nu eşti mulţumit de el şi asta doar pentru că nu îl poţi dezinstala (practic, luând cazul cuiva care nu se pricepe).
Era treaba aia cu Microsoft acuzat de monopol, ceva de genul ăsta … cred că aveau dreptate …
