Pentru ca de cateva zile sunt intr-un ‘Justice mood’, o sa ma exteriorizez (sau nici chiar). Pentru iubitorii de electro doar!
D.A.N.C.E. ?
Justice, format din Gaspard Augé (The Moustache) si Xavier de Rosnay (The Chinese Boy); mai departe, sunete puternic electrizate, electrice. Nebunie!
Altfel spus Balul Bobocilor Mihai Viteazul, s-a consumat si pe anul asta. Pana la urma, mult asteptata trupa Simplu a ramas cu asteptarile, iar in privinta bobocilor participant la concursul de “miss si mister”, se pare ca am avut dreptate - au urcat pe scena ca sa adune hohotele de ras din partea celor de pe margine. Au fost dureros de ‘pe dinafara’, lipsiti de orice urma de fantezie si chef de distractie, pana la urma.
Fiasco total - asa zis-ul DJ a oferit momente care pe mine, ca ascultator de consumator de cultura electro si clubbing m-au facut sa imi dau palme. DJ DUN il cheama pe “talentatul baiat” si nu e nevoie sa te pricepi prea tare in ale dj-ingului ca sa iti dai seama ca ce facea el in fata, la platane, era bataie de joc : ruperi de ritm excesive si enervante; pauze intre unele melodii care aveau tempo-uri diferite, care ii obligau pe cei de pe ringul de dans sa se opreasca; melodii repetate abuziv; intercalari nereusite si treceri defectuoase de la o melodie la alta, ca sa nu mai vorbesc de ordinea melodiilor in playlist -au fost si 3 melodii de acelasi artist, ca zici ca era lansare album Justin Timberlake. Caci asa a vrut publicul, in schimbul unui dj profesionist din parte profm (prin profmscool), sa avem un fost absolvent de CNMV, dar care, in schimb, nu prea avea treaba cu mixatul.
Concluzie, balul perfect, daca vrei muzica pusa de un dj care toata viata a mixat pe winamp.
Cand intrebi de balul bobocilor, astepti pobabil un raspuns detaliat care sa cuprinda ziua in care acesta va avea loc, trupe care ar putea veni sa cante (ca asa e obisnuita lumea) si poate, pretul biletului. Sadic - nu prea iti trece prin minte sa intrebi la ce ora va fi intrarea in club. Conceptia generala de distractie se pierde undeva prin intuneric, obscur, nocturn. Asa ca atunci cand auzi ora 14, ca ora de debut a balului, simti ca iti dispar reperele temporale. Subtil …
Te incalzesti poate cu ideea, ca vor canta Simplu! Oau! Beton! (oau beton sunt interjectii inutile; simplu e numele trupei). Sadic - perioada de incalzire (recitalul) risca sa dureze doar cateva minute, ca … mai mult nu pot baietii (mentionez - vorbim de vedete). Subtil - fara ei la bal, biletul ar fi fost cu 50% mai ieftin.
Concursul Miss si Mister e in general un deliciu. Se rade in unanimitate cu sadism si se fluiera aberant. Onomatopee, interjectii, mai putine aplauze. Pentru cei de pe scena, implicit candidati, partea cea mai subtila este expunerea prin probe aparent stupide. Iar daca probele nu sunt destul de stupide, unii dintre ei sigur vor fi stangaci, balbaiti si pierduti (foarte sadico-subtil).
Partea cu ringul de dans … eh, aici nu am inteles nici eu prea bine ce vrea bobocul de Mihai Viteazul. Caci in ultima vreme, atunci cand un dj trece la ‘platine’ (platane), desi atmosfera ar trebui sa urce in pragul culminant, apar mofturi timpurii de oboseala, muzica data prea tare sau inghesuiala care sfideaza eleganta. Nici sadic, nici subtil, caci eu insumi incerc sa aflu cum sta fenomenul ‘ringului de dans’.
Foarte subtil 
si fara rautate spus, atentie, cand balul se sfarseste la masina inchisa la culoare care da sa iasa din parcare !
[25 RON; 11 noiembrie; ora 14; Kristal Glam Club]
Prea dragalasa jucaria de la Sony. Dupa Aibo (Grivei ala de plastic si cu fata de robotel), pe piata a aparut o … “jucarie” care este inainte de toate un player muzical, dupa care un obiect miscator, sau un ‘robotel care danseaza!’. E adorabil!
Ca elev al liceului Mihai Viteazul, cum vine luna noiembrie, iti si faci planul pentru ziua libera de Sfintii Mihail si Gavril. Practic, ziua nu e libera, dar se intampla lucruri interesante, diferite de firesc - e ‘Scoala pe dos’, iar asta presupune tot felul de activitati - de la meciuri de fotbal elevi vs. profesori, pana la piese de teatru sau scenete, organizate de elevi. Libertate absoluta pentru abracadabrant.
Fenomenul cel mai interesant insa, il constituie reclama pe care fiecare clasa/grup de elevi o face. Pentru ca e suficient sa mentionezi cuvantul mancare si in mod sigur vei avea succes. Practic, degeaba organizezi chestii cosmopolite, de genul traditii si obiceiuri in diferite tari, daca nu aduci si mancare (traditionala). Un nou ‘pentru ca’ elevul are nevoie de mancare. Asta il motiveaza! Imediat dupa mancare, atentia i-ar mai putea fi atrasa de concursuri cu premii, mai ales daca acestea sunt substantiale, iar de abia apoi, poate, atentia i-ar fi atrasa de ‘inedit’. Caci mare succes, de ce nu, apare si daca elevul se vede in pozitii la care nici nu ar fi putut visa - precum sa ii arate profesorului de matematica ca habar nu are chimie, sau sa il faulteze la fotbal, cu gandul la ultimul doi primit.
Si in fine, ziua … de vineri (pentru anul acesta), e una din zilele in care spui cu placere ca inveti in Mihai Viteazul; iar eu tomai am scris un post pro CNMV.
[via gizmodo]
Sunt 22 de telefoane concept, sau telefoane ale viitorului. Concluzia mea … undeva prin preajma ‘oau, imposibil!’. Voteaza ce iti place mai mult.
Avem profesori frustrati. Sunt frustrati ei, sau elevii carora incearca se le predea sunt tirani. Negresit, disputa apare, mai devreme sau mai tarziu, apoi conflictul. Caci ce iti poti “dori” mai mult ca profesor decat sa intri intr-o clasa unde nu exista o atmosfera potrivita. Iar daca metoda ta de predare, sau prezenta la ore este o continua ‘ma fac ca …’, atunci ai garantia ca vei avea ore cu elevi putini, eventual amortiti, daca nu adormiti. Caci inainte de a acuza un elev de lipsa de chef si ’sictirit’, ar trebui privit si cel de la catedra. Ma opresc sa tintesc si economia, in gesturi si interes a acestuia. Cu maiestrie de antreprenor, poti, daca vrei, sa faci dintr-o materie deja noua si cu nume ciudat, o materie de dormit/chiulit. Totul depinde de tine ca profesor.
Pentru ca profesorul, poate ideal, despre care incerc sa vorbesc acum este deja anost, isi permite sa aiba si iesiri tandre de agitatie fugara, de revolte nebanuite, de frustrari ratacite. Iar tragic-comicul isi are apogeul atunci cand acesta, stapan absolut al cataglogului, tinde sa puna note alandala. Pe langa note aruncate in catalog, memoria faptului ca esti profesor, iti spune ca este cazul sa iti arati autoritatea - asadar, imediat dupa ce trantesti niste note mici (pentru ca poti sa faci asta), te legi de cei din clasa (elevi), caci parca ai scapat putin din starea de letargie, deci e cazul sa ii intrebi cu o voce grava, pe cei din banci, de ce te-au trezit din somn. Un lucru este insa nostim, personalitatea elevului, caci recunosc, nu cred ca este prea usor pentru un profesor sa reziste in fata unui devorant. Personalitatea de elev tipa din rasputeri daca apar nedreptati. Asa ca, fitilul ar putea fi o amenintare ca o nota mica va fi trecuta - din motive stupide in genul - profesorul a crezut ca un exercitiu nu a fost facut ( crede sau intuieste ) -. Dinamita in stare pura atunci cand amenintarea se transforma in fapt. Nedreptatea este taxata de elev, cel care isi stie, se pare, prea bine drepturile.
In fine insa, pana ca elevul sa isi stiga dreptul, nota nedreapta din catalog ramane, suficient pentru a sterge orice rest de intelegere intre profesor si elev.
