Imi dau seama ca targul de carte, in sine, a devenit un eveniment care nu trebuie ratat. E imbucurator in aparenta ca atunci cand intri in Pavilionul Central de la Romexpo, trebuie sa te strecori printre multime si sa incerci sa ajungi la standurile de carti dupa ce ai spus de cateva zeci de ori “pardon”, “ma scuzati” sau “imi permiteti va rog frumos sa trec?”. E lume multa si ai mirajul ca totusi, cultura nu a ajuns pe ultimul plan.

E cu siguranta un miraj pentru ca daca te uiti cu atentie, ajungi sa iti dai seama ca doar o parte dintre cei veniti la targ au interese ‘culturale’.

Pentru ca nu exista nici o indoiala atunci cand vorbim de Gaudeamus ca un ‘targ, prilej de intalnire’, am vazut multi oameni care au ca scop principal, inainte de privitul noilor aparitii sau participarea la lansari de carte, mersul cat mai tantos si agatarea fiecarei persoane pe care o cunosc. Astfel, targul a devenit un loc de intalnire al snobilor, care se falesc cu iesirea la un astfel de eveniment cultural. Apoi, daca au timp aduna de pe rafturile editurilor ultimele aparitii sau cele mai ‘de renume’ carti pe care le prezinta apoi celor cu care se intalnesc. Discutia e seaca, iar de cele mai multe ori auzi argumente de genul “am luat si cartea asta pentru ca nu o aveam”, ca intr-o colectie de timbre, sau ca si cand ar fi cumparate pentru ca incap “manusa” in spatiile goale de pe rafturile bibliotecii.

Daca esti elev, iesirea la Gaudeamus tinde sa nu aiba alt rol dacat cumparatul cartilor impuse, cerute de profesori sau poate chiar argumentul pentru nota de 10 pe care o vor primi a doua zi.  Targul este insa, o ocazie buna de a gasi carti (chiar si le pret redus) intr-un singur loc. Practic, daca la librarie cartea pe care o cereai nu mai era pe rafturi de vreme buna, la targul de carte, ai ocazia perfecta sa o gasesti. Nimic rau, in plus, din punctul asta de vedere, elevii aflati la targ nu ocupa spatii degeaba prin multimile de oameni.

Mai sunt si persoanele in varsta, cele care viziteaza fiecare stand si se bucura de ziua devenita ’speciala’.

Una peste alta, eu am ramas cu impresia disperata ca cei de la prima categorie erau in numar prea mare pentru a spune ca aglomeratia de la targ era o justificare la setea de cultura pe care o au bucurestenii, iar concluzia duce intr-un singur loc “ai carte, ai parte” echivaleaza cu “ai bani, ai parte”, pentru ca vorbim de carte numai din punct de vedere material, al unui obiect de colectie, sau de pus in rafturile din biblioteca.