Nu stiu cum se face, dar am observat ca manelistii au devenit peste noapte, multi dintre ei, clabari (clubberi) sau hausari. Fenomenul e pustiitor de stupid, dar simplu. Manelistii frustrati renunta la melodia preferata cu adi de vito, pe care o aveau bine inteles pe mobil ca ringtone in favoarea “noului” Claude van Stroke - Who’s Afraid of Detroid. Nimic mai mult. Atat pot, atat duc. Probabil ca mai departe de ritmul melodiei asteia apare un delir tandru, cu efecte de nauceala.

Prin urmare, am observat ca in schimbul unor ‘oauoauaoooooo’ si alte onomatopee, prin mijloacele de transport in comun se aude din ce in ce mai mult melodia asta, care de altfel, saraca, suna bine.

De ce i-as condamna ca asculta melodia asta si se afiseaza cu ea, daca pana si eu zic ca suna bine? Pai, apare fenomenul prostului fudul, care nu cunoaste nimic despre cultura muzicii house, electro ( in general muzica club-dance ), dar se lauda ca este un reprezentant al stilului.  Imi amintesc de un fenomen asemanator cu Ame - Rej.