Nu stiu cum se face, dar am observat ca manelistii au devenit peste noapte, multi dintre ei, clabari (clubberi) sau hausari. Fenomenul e pustiitor de stupid, dar simplu. Manelistii frustrati renunta la melodia preferata cu adi de vito, pe care o aveau bine inteles pe mobil ca ringtone in favoarea “noului” Claude van Stroke - Who’s Afraid of Detroid. Nimic mai mult. Atat pot, atat duc. Probabil ca mai departe de ritmul melodiei asteia apare un delir tandru, cu efecte de nauceala.
Prin urmare, am observat ca in schimbul unor ‘oauoauaoooooo’ si alte onomatopee, prin mijloacele de transport in comun se aude din ce in ce mai mult melodia asta, care de altfel, saraca, suna bine.
De ce i-as condamna ca asculta melodia asta si se afiseaza cu ea, daca pana si eu zic ca suna bine? Pai, apare fenomenul prostului fudul, care nu cunoaste nimic despre cultura muzicii house, electro ( in general muzica club-dance ), dar se lauda ca este un reprezentant al stilului. Imi amintesc de un fenomen asemanator cu Ame - Rej.

“Dacă un călător ideal ar poposi în România culturală a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptul că aici ideile nu se dezbat, argumentele nu sunt ascultate, obiecţiile sunt trecute cu vederea, teoriile sunt luate în balon, iar sunetul calm al discuţiei se aude numai când autorii au murit ori când numele lor a primit confirmarea canonică a Occidentului.”
La capatul unui meci care poate fi catalogat cu usurinta drept ‘lipsit de spectacol’, Africa de Sud a iesit invingatoare (6-15) si este noua campioana mondiala. Este al doilea titlu mondial pentru echipa RSA, o echipa care dupa parerea mea, a meritat pe deplin sa castige Cupa Mondiala.
