Nu vreau sa fiu prea carcotas si totusi tind sa fiu si orasul si tara in care traiesc imi dau motiv.

Ca sa ajung la liceu iau metroul, iar ca sa ma deplasez trebuie sa urc intr-un tren, iar ca sa urc intr-un tren trebuie sa il astept. Asteptarea asta se desfasoara pe peron, loc unde si-a facut aparitia, mai nou, un aparat de forma cubica, cu aere de cutie a pandorei. Arata bine si e lucios, tare curat, iar neoanele care lumineaza produsele din interior sunt tare puternice. In fapt, ce ar putea fi mai banal, oriunde ai merge intr-o tara civilizata decat aparatele de la metrou cu sucuri si pungi de jeleuri.

Nu exista zi in care sa plec la liceu si sa nu apuc sa observ cum se formeaza un cerc de oameni in jurul ‘aparatului minune’ - toata lumea se uita cu mirare, aplecati spre el si isi pun amprentele pe geamul protector. Aproape nimeni nu cumpara ceva, dar se uita cu suspiciune la cei care o fac.

… impresionanta piesa de tehnologie !!!