Intr-un balon cu aer cald…

Eseu Romania impotriva Noii Zeelande

Nu vreau sa fiu prea carcotas si totusi tind sa fiu si orasul si tara in care traiesc imi dau motiv.

Ca sa ajung la liceu iau metroul, iar ca sa ma deplasez trebuie sa urc intr-un tren, iar ca sa urc intr-un tren trebuie sa il astept. Asteptarea asta se desfasoara pe peron, loc unde si-a facut aparitia, mai nou, un aparat de forma cubica, cu aere de cutie a pandorei. Arata bine si e lucios, tare curat, iar neoanele care lumineaza produsele din interior sunt tare puternice. In fapt, ce ar putea fi mai banal, oriunde ai merge intr-o tara civilizata decat aparatele de la metrou cu sucuri si pungi de jeleuri.

Nu exista zi in care sa plec la liceu si sa nu apuc sa observ cum se formeaza un cerc de oameni in jurul ‘aparatului minune’ - toata lumea se uita cu mirare, aplecati spre el si isi pun amprentele pe geamul protector. Aproape nimeni nu cumpara ceva, dar se uita cu suspiciune la cei care o fac.

… impresionanta piesa de tehnologie !!!

Am abordat teme usurele in ultima vreme, voi continua cu o intrebare pe care mi-o pun si poate cineva va reusi sa imi raspunda.

Suntem in domeniul sportului, luam prin hazard fotbalul. Jocul de fotbal are nevoie de un arbitru, cel putin unul, pentru a se putea desfasura in deplina armonie.

Am deschis televizorul ca sa vad cat e ceasul, era un buletin informativ, sportiv, iar ca stire era ‘reactia pe care a avut-o patronul echipei nu stiu care referitor la arbitrajul din timpul meciului’. Stiu ca nu este prima oara cand se intampla asta, dar ma intrebam si eu, in Romania este chiar asa de greu sa recunosti cand ai jucat prost si ai fost invins? Tot timpul este vina arbitrului, care “refuza penalty-uri” sau “nu vede offside-uri”. Arbitrul fura! Arbitrul trage in piept si este banuit de “aranjamente” cu echipa adversa. Ilar este cand ambele echipe reclama arbitrajul si pun un eventual rezultat de egalitate pe seama bietului arbitrului.

In final, cine are drepate? Poate e intr-adevar vina ‘cavalerilor fluierului’, poate sunt prost pregatiti, poate intr-adevar sar peste onoare si accepta bani pe nedrept. Pe de alta parte, imi aduc aminte ca intr-un meci al echipei nationale a Romaniei, intreaga tara l-a condamnat pe cel de la centru, punand imperativ esecul pe seama lui. Aici nu mai era vorba de aranjament, cel mai probabil, ci de o simpla greseala, cel mult.

De cand ne stim, noi ca romani suntem victime, sau cel putin adoram statutul asta si ne vom agata de el in orice moment. Pana atunci, echipa X este victima a arbitrilor, iar nationala Romaniei a ratat calificarea la un turneu important din cauza arbitrajului - comic;

Mai nou, in Romania a disparut orice fel de respect si de sportivitate - fotbalul se transforma in ring de box, sau mai simplu, sala de antrenament pentru box, caci arbitrii sunt loviti precum niste saci de box.

Tocmai am observat o noua forma de a iti arata muschii:

Trebuie musai sa ai geamuri termoizolatoare (termopane cum mai sunt ele cunoscute), dar degeaba ai daca nu lasi foita de protectie pe ele. De ce ai lasa-o? Pentru ca pe ele scrie mare si de sute de ori marca ferestrelor! Si vezi sa fie albe ca se vede mai bine!

pfaauu…

Ah, si sa nu uitam sa le punem si atunci cand ‘inchidem’ balconul!

In Bucuresti, in trafic, caracteristica generala a oamenilor este graba. Scurt. Parca fiecare trebuie sa ajunga repede la serviciu si fiecare s-a sculat mai tarziu decat de obicei. Toti au aceleasi simptome, nerabdare si multa, excesiva nervozitate.

Prin urmare, dupa ce ca strazile sunt deja pline de masini, ramane ca intersectiile sa se blocheze. Desi teoretic vorbind, intersectiile au rolul de a fluidiza traficul si au calitatea de a nu se bloca, ajungi sa vezi zeci de masini care asteapta dupa semafor, mai exact asteapta ca pietonii care traverseaza regulamentar sa le faca loc. Se trece pe galben. Se trece pe galben pentru ca este frustrant, cand te grabesti, sa vezi cum semaforul pierde culoarea verde; mai ales cand se afla la 5 metrii. Dar se pare ca bucuresteanul e atat de grabit ca timp de aproximativ 5 secunde, goneste pe rosu. Prin urmare, pietonii apuca sa mearga pe zebra, iar intersectia este blocata.

Haos. Cineva injura, altcineva tipa la in timp ce vorbeste si la telefonul mobil. In situatii, critice, se scot bate de lemn si mai ca ai zice ca vezi niste homo sapiens.

Sa nu ii uitam pe cei care merg pe linia de tramvai, sau pe cei care o iau pe contrasens. Ok, nu avem benzi de circulatie rezevate autobuzelor si taxiurilor, avem linii de tramvai care in mod normal ar trebui sa fie degajate, data fiind conditia lor de ’sine’. Daca vrei sa iei transportul in comun (cum este normal intr-o perioada a zilei, cunoscuta ca fiind aglomerata -chiar daca ai masina personala-) nu faci nici o afacere. Asadar, autobuzele sunt sigur prinse in trafic, iar tramvaiele nu au cum sa intainteze pe sine. Ramane metroul, saracul metrou, unde esti un aventurier daca indraznesti sa te urci, iar daca reusesti sa te vezi in vagon, ajungi sa te consideri si norocos.

Prin urmare, solutie nu exista. De ce? Pentru ca in jungla nu exista prea multa moralitate. Cand legea nu este aplicata, intervine haosul, iar ca sa se revina la starea fireasca, trebuie sa fie luate masuri. Dar lasa… alta data.

Azi in clasa

Spuneam acum cateva zile ca suntem obligati sa avem ecusoane (care presimt ca au sa foloseasca o saptamana si dupa om mai vedea…); oricum, ca orice ecuson, el trebuie sa aiba o poza. Liceul nostru a fost binevoitor si ne-a gasit fotograf care sa ne captureze meclele de elevi de Mihai Viteazul. Ce nu a luat in considerare liceul a fost sa ne avertizeze, si anume cand vor veni acei fotografi sa ne pozeze.

Prin urmare, cu cateva minute inainte sa se sfarseasca ora de matematica, pe usa a intra un baiat cu un aparat foto de gat si care a intreabat daca a nimerit la 11 C (si nimerise) - nu a trebuit sa spuna pentru ce a venit, in clasa s-au auzit niste strigate ascutite de jale, combinate cu intriga! Motivul, fetele trebuiau sa fie anuntate, caci cum ar putea sa faca ele poze pe ‘nepusa masa’ - nu tu cosmeticaraie, nu tu buze date cu gloss!

Cert este ca o astfel de reactie as mai fi putut sa aud daca cineva ar fi intrat in clasa si ar fi zis ca mai avem 20 de minute de trait.

Sunt eu chiar exagerat ?

Dupa meciul Stelei din Champions League, unul dintre comentatorii de la Protv, vorbind cu Gheorghe Hagi, antrenorul echipei:

“Sunt alaturi de antrenorul Stelei, Gica Hagi … Gica, spune-mi …”

“ai facut”, “ai spus”, “ai avut”, “iti simti pozitia … la echipa”, “Gica iti multumesc foarte mult”;

Eu nu stiu unde traieste comentatorul asta, cel mai probabil in America, alta scuza nu ii gasesc. In Romania exista o chestie numita tutuiala, care nu isi are locul mai ales cand vorbesti - tu ca un prapadit de comentator - cu un antrenor, ba mai mult, cu cel caruia i se spune ‘cel mai bun fotbalist roman’.

Cum spun si comentatorii, enorm! E probabil cel mai bun eseu vazut pana acum la Cupa Mondiala de anul asta si e semnat, de ce nu ma mira, Sébastien Chabal - omul cavernelor !

vezi si asta sau ASTA

Noutati din noul an scolar, cel putin la mine, Mihai Viteazul.

Pluteste un aer de uniforma insa cred ca o sa scapam - ma refer la faptul ca s-ar putea sa ne trezim ca trebuie sa ne prezentam la liceu imbracati frumos… in uniforma. Pana atunci, o sa purtam cu drag ecusoane pe care nu stiu inca exact ce este scris, poate un numar matricol, poate un nume, cert este ca apare sigla scolii. Nu spun unde am mai vazut asta, sau in fine, unde s-a mai vazut asta ;  Si nu am nici o problema cu asta, doar ca am senzatia ca ecusoanele astea vor deveni in scurt timp nefolositoare si cred ca deja prin semestrul doi au sa fie lasate acasa.

Intre timp mi-am amintit cum e sa circuli cu un metrou plin de oameni si sa astepti pe partea stanga a scarii rulante ca cei din fata sa se deplaseze.

Bine ati inceput scoala !

Si sa vezi grozavie, caci maine elevii din Romania incep scoala.

Ce e nostim este ca sunt multi copii care descopera ce e scoala (aka intra in clasa I) si care sunt entuziasmati de idea inceperii anului scolar. Ce e si mai nostim este ca unii dintre ei asteapta nerabdatori imbracati in uniformele frumos calcate si aranjate.

Ce nu e nostim este ca pentru restul, pentru ceilalti, scoala incepe, iar in cazul in care nu esti masochist sau ai stiut sa profiti de vacanta si sa te bucuri de ea, vestea nu e prea minunata. Implica sculari de dimineata, implica deci somn mai putin si perioade restranse de leneveala. Evident, scoala incepe, dar chiulangiul din tine nu se sperie de asta, caci nu poti sa fii numai in vacanta.

Asadar, declar ca nu imi place fata entuziasmata a elevului din clasa I, poate a V-a si a IX-a, alaturi de ranjetul malefic al directorilor si profesorilor, care, ii invita cu bratele deschise in “noua casa”, “noua familie”, sau cum i-or mai spune. E lesne de inteles ca entuziasmul elevilor nu va dura chiar atat de mult, dar exista si exceptii, probabil cei pe care eu unul nu am avut puterea sa ii inteleg. Nu ca as fugi de scoala, din potriva, e un moment important din viata, doar ca nu ii pricep pe cei care fac o pasiune stranie pentru scoala si parca adora momentele ‘nasoale’ din viata de elev.

Cert este ca oficial vacanta s-a sfarsit… si atat!