Intr-un balon cu aer cald…

Sa spunem ca Romania are planuri in a deveni o tara ecologica. In fond, este de ceva vreme, tara europeana. In Europa omul si natura ar avea parca alt loc decat in tara cu care ne laudam cu patos ca ne “invecinam”, ca avem puncte in comun, sau in fine, cu tara pe care o adoram ca romani, mai mult decat e normal (ia ghici - incepe cu S si se termina in UA - pardon, nu mai e trendy sa zici asa in romana, deci refac - USA). Trecand peste aceast of, vroiam sa ma leg de “romanul ecologist”.

Suntem ecologisti, sau ne tratam, sau doar ne facem. Avem piste de biciclete in oras - evident, trantite in mijlocul unor trotuare si cu dimensiuni jenante si pentru un copil de 4 ani care descopera tricicleta. Nu mai vorbesc de copacii asezati fix in mijlocul pistei (oricum; nu mai e mult de asteptat, probabil se vor lua masuri, adica copacii care jeneaza “suprafata ciclabila” vor fi doborati). Mai avem si cosuri tomberoane colorate distinctiv si pe care scrie hartie, sticla sau altceva - la ce ajuta? Deocamdata la nimic caci nu ar fi contracte cu centrele de reciclare (inexistente).

Nu merita sa fac din postul asta o enciclopedie a problemelor din Bucuresti, lucru spre care ma indrept cu o usurinta fantastica.

Nu ar mai trebui sa fie “la moda” sa circulam cu autobuzul sau cu masina personala. Nu merita sa platim biletul, nu merita sa platim benzina, nu merita sa platim timpul pierdut in trafic. Nu spun sa mergem pe jos, desi uneori ajungem mai repede sau poate in acelasi timp, ca si cum am fi luat masina. Acum se dovedeste ca bicicleta este mai mult decat buna. Te strecori usor prin trafic si ai o viteza decanta in deplasare.

Lucruri pe care rar le vom vedea in Romania:

• sa consideram ca un ciclist este pe o strada ingusta, sens unic si pedaleaza incet. In spatele lui este o masina care nu il poate depasi, caci strada e prea ingusta. Soferul merge lent, in spatele ciclistului, pastrand o distanta de securitate. (nu injura, nu se leaga de mama ciclistului sau de alte lucruri de gen …)
• soferi care se abtin sa isi parcheze masinile pe (viitoarele) piste ciclabile
• soferi care atunci cand vor vedea o tanara domnisoara pe bicicleta se vor abtine in a o fluiera sau eu stiu ce alte chestii
• ce nu vom vedea in Romania … un trafic organizat si pentru ciclisti; trafic gandit cu intersectii si semafoare in stilul zebra, loc de stationare cicisti, loc stationare masini - pentru a evita momentele in care cel de pe bicicleta, care sta de obicei pe partea dreapta si vrea sa mearga inainte, sa fie lovit de masina care o ia la dreapta. PREA complicat, nu ?

Ce vroiam sa spun mai precis este ca pentru a fi ecologist nu este nevoie sa fi plantat 3 nuci si 4 castani in fata vilei de la Pipera, caci un cuvant esential este RESPECT. Si sper sa nu para ca nu m-as lega si de simpaticii primari ai sectoarelor si de seful ‘mai burtos’ de la Primaria Capitalei.

David ftw!

Google Earth e o chestie cool, interesanta, funny, care iti da impresia ca esti puternic, ca le stii pe toate si mai ales iti da o senzatie de buna dispozitie atunci cand vezi autobuzul cu care mergi la serviciu sau scoala imortalizat undeva pe traseu. OAU! Apoi ii aduni pe toti in jur si le arati de sus orasul vizitat de tine in timpul verii.

Daca asta a devenit prea plictisitor, un nou motiv de joaca ar deveni acum Google Sky. Ce stie sa faca? Stie sa faca pe telescopul, sau mai precis sa iti arate stele, constelatii, planete si alte minuni pe care nu le vezi prea des. E suficient sa ai ultima versiune, pe care o gasesti pe situl google earth, apoi sa apesi un buton.

Cooool !!! Oaaaaa !!! Uuuuu !!!

Pana cand o sa ii vad pe baietii de la Rebu cautand pe un gps portabil locurile in care trebuie sa ajunga pentru a ridica gunoiul, ma amuz cu un nou hdd extern.

Imi aduc cu placere aminte de momentele in care citeam pe un hub de dc++ ca un anumit user primise ban pentru ca avea in share recycle bin .

Totusi, daca pentru tine recycle bin ocupa un loc important in viata, il ingrijesti (ii dai de mancare) si nu il golesti niciodata, solutia ar fi un astfel de cos de gunoi pe usb, cu o capacitate de 250 de GB. Mi se pare suficient (cat un tomberon), dar ce mi se pare un keyfeature este designul - este frumos luminat si are o forma pe masura.

Asadar, poti sterge linistit, datele tale sunt stocate cu grija.

Din ciclul melodiilor funky de care nu te poti satura niciodata

Avem până acum două feluri de discuri de înaltă capacitate, fiecare cu câte un laser diferit, deci cu câte un drive dedicat. Se numesc HD-DVD și Blu-ray și amândouă sunt scumpe și prea puțin folosite. Capacitate? Asemănătoare. Formă și dimensiuni? Deasemenea.Prin urmare, discul așteptat de 1 TB ar trebui să mai aștepte dacă vrea să cunoască gloria. Cu toate asta, compania Mempile  (Israel) care se ocupă de dezvoltarea proiectului speră ca în 18 luni să obțină un prototip.

Tera-discul are molecule foto-sensibile (cromofori) care crează un fel de matrițe hologramice capabile să stocheze cantități uriașe de date. Cu un laser roșu se poate ajunge la 1 TB, iar un laser albastru ar putea oferi până la 6 TB.

Și sunt planuri - pentru un preț de 3000 de dolari, vei putea fi printre primii deținători de tera-drive. Vei scoate în schimb încă 30-60 $ pentru discul de 600 GB. Dacă vrei neapărat discul de 1 TB și te apuci de pe acum să faci economii, trebuie să îți spun că ar fi bine să consideri prețul surpriză căci nu este un indiciu despre valoarea discului de 1000 de giga - oricum, mult, mult rău.

site Mempile

Franța e în Europa și nici măcar la o distanță prea mare de România. În situațiile astea, când în plină vară afară sunt 16 grade la Paris, ajungi să crezi că încălzirea globală e departe de a constitui o amenințare veritabilă. Tragi cu ochiul totuși pe acasă și îi vezi pe cei de acolo că se plâng de cele 39 de grade. De unde? Încălzirea globală e de vină. Sau ceva asemănător.

Îmi e imposibil să îmi imaginez starea pe care aș avea-o dacă m-aș teleporta cumva la București. E adevărat că personal, nu îmi doresc temperatura de 39 de grade și la Paris, dar sunt foarte sigur că mulți din România și-ar dori vremea răcoroasă rece de aici.

Eu vreau cele 27 de grade pe care le ador când se țin de mână  între ele.  Sunt 39 de grade în București, iar eu aici mă îmbrac cu hanorace. Ca să vezi - nu mai ține să spui că îți dorești să mergi la Polul Nord atunci când nu mai suporți căldura. Mergi mai bine la vecinii din Europa care par să fie mai puțin afectați de (Arrrrr!) încălzirea globală.

Sunt șotii diverse pe care poți să le faci. De la chestii de genul a stropi pe cineva cu un pistol cu apă în formă de elefantă până la a trage scaunul cuiva care este pe cale să se așeje și multe alte chestii.

Printre “poante” se numără și aruncatul baloanelor umplute cu apă spre… ținte diverse.

Pentru adevărații pasionați, există un lansator de baloane cu apă, sau mai precis, o bazooka. Pentru cam 30 de euro, ai o jucărie care aruncă baloane umplute cu apă pe o distanță de până la 8m. E adevărat, dacă îți iei avânt, s-ar putea să reușești să arunci, cu propriile mâini, un balon care să se spargă la o distanță de 10m de tine. Poate … oricum, este sigur că efectul nu este același. Îndreptată spre cineva, arma-jucărie ar înspira teamă, spaimă - cred .

Și prețul nu e așa mare pentru că în pachet sunt livrate 100 bucăți baloane… mda, sigur, 30 de euro!

Răcoreală plăcută!

Pentru că au bani şi îşi permit, Google se joacă acum de-a Intrenet Explorer, sau de-a Firefox. Cu alte cuvinte, se zvoneşte că în curând vom putea descărca un nou browser, sub sigla Google. Se zvoneşte, dar domeniul gbowser.com este deja inregistrat.

Şi ce m-ar face totuşi să renunţ la vechiul meu Firefox? Fără îndoială, numai gândul că programul va fi pus la punct de un hacker renumit, este foarte exotic. S-ar zice că Google se foloseşte de serviciile lui Michal Zalewsky, care ar fi găsit numeroase breşe, sau puncte sensibile din punct de vedere al securităţii în Internet Explorer sau Firefox. Rezultatul, Gbrowserul va fi cel mai sigur.

Aştept să văd ce îi poate pielea.

Să ai un iPod e clar un trend, un iPhone, din nou, un trend. Totuşi, sunt lucruri care în “epoca iPhone” devin foarte uşor de realizat. iPhone-ul nu e o piesă făcută cu componente scumpe şi revoluţionare, iar cei de la Apple nu fac cadouri în ceea ce priveşte preţul. Cu alte cuvinte, pe piaţa chinezească (de exemplu) s-ar putea foarte uşor găsi un aparat asemănător iPhone-ului, dar totuşi cel puţin la fel de performant, neapătrat la un preţ decent. Aşadar, până acum s-a clădit o imagine - telefonul suprem vine din partea Apple, iar music-video player-ul suprem, ghici de unde, tot din partea Apple - sau iPhone şi iPod. Cu alte cuvinte, dacă vrei un player mp3 şi nu ai chef să cercetezi piaţa, ţinta fundamentală este iPod-ul. Totuşi, înafară de o rotiţă inventivă care să facă navigarea uşoară sau un design rotunjit şi lucios, iPod-ul se loveşte fără să facă însă prea mult zgomot de banalitate.

Alţii au de gând să scoată bijuterii de playere - căci de curând am descoperit proiectul celor de la Samsung. Evident, cineva ar putea sări să strige că Samsung YP-P2 nu este nimic altcea decât o copie a iPhone-ului. Este oarecum logic, sau este cea mai simplă logică, atunci când accepţi să crezi că Apple este compania minune, genială care a adunat toţi savanţii doar ca să pună la punct un telefon mobil.

Vorbeam deci despre acest nou player multimedia făcut de Samsung. Are un ecran senzitiv şi o interfaţă bine lucrată. Înainte de a-l numi inovator sau unic, aş spune un amar “era şi timpul” căci am o amară senzaţie că până acum puţini sunt cei care înţeleg că pentru a vinde o componentă multimedia, tehnologia aflată înăuntru are o importanţă uşor spre puternic inferioară designului şi esteticii meniurilor. În fapt, puteam să navigăm pe internet (mobil) şi înainte de iPhone, ba chiar puteam să ascultăm şi muzică şi să vedem filme. Pierd deci din vedere componenta inovatoare din punct de vedere tehnologic a iPhone-ului. Nu neg însă plăcerea dată de senzaţia atingerii unui ecran senzitiv şi derularea unor meniuri prin trecerea rapidă a degetelor.

Fără îndoială Samsung YP-P2 lasă o senzaţie de deja-vu, dar nu la un player multimedia; oricum, până voi afla un preţ sigur, am senzaţia că iPod-ul va primi degrabă titlul “mda, banal”.