Intr-un balon cu aer cald…

Iar următoarea verigă sunt eu, credeţi-mă pe cuvânt (adică eu am la status "cum e fecioara între sfinţi" ).  Urmează, evident…

Şi toata starea de vis dispare când unul dintre colegii mei … 

Ingredientele? O oră de română, îndeajuns de lungă ca să ascultăm Luceafarul de Eminescu şi să vorbim puţin pe tema asta.

Rezultatul, fetele şi caţiva baieţi din clasa mea au facut un puzzle, fiecare avea câte un fragment din prima sau a doua strofă, pus la status. hmmm… ca să nu mai zică nimeni că generaţia mea e insensibilă, evident trec peste momentul în care Luceafarul a fost facut zombie de câţiva colegi, pentru că se spunea că este si viu si mort.

Peintu' ruleaza, cum s-ar spune, a propos! 

[coolplayer width="425" height="350" autoplay="0" loop="0" charset="GBK" download="0" mediatype=""]
http://www.youtube.com/watch?v=ZagoUsx-mWg
[/coolplayer]

Asta e o reclamă sadica şi totuşi, nu rămân prea multe de adaugat, decât… păzea!

Sper că nu i-am speriat pe cei cu astfel de gadgeturi .

[via] 

Ca de obicei, înainte de a începe să scriu un post în care vreau să tratez un subiect ce poate devia cu uşurinţă spre filozofie, îmi propun, sau îmi aduc aminte că nu am dreptul să mă declar ganditor. Am observat, ma jenează ceva, simt că … e vorba despre rabdare, un lucru care are în profunzimea lui, timpul. Atât…

Se întâmplă, sau mi se întâmplă, sau ni se întâmplă… suntem într-o grabă furibundă şi aşteptăm totul de-a gata, pentru că, avem atât de multe de facut…

Se manifestă, fără înhibiţie, o poftă de a cere rezultate bune, obţinute într-un timp cât mai scurt de studiu. La şcoala, materia se comprimă, se introduc noi noţiuni, se scot altele, e harababură.

Lumea este haotică, esenţa trebuie extrasă cât mai repede şi folosită aidoma. Nu se mai lasă timp pentru maturare. Sămânţa se transformă direct în fruct palid şi fad.

Copacul obişnuia sa fie mai întâi sămânţă, apoi tulpină cu frunzuliţe străvezii, trunchi flexibil, trunchi lemnos, trunchi scorburos, mort. Întotdeauna, vârful privea la cer, scopul era unificarea cu bolta. Pe langă soare, apă şi tărână, copacul creştea răbdător, in timp. Fructele se coc, spicele de grau se colorează… aidoma. Există timpul în care te bucuri de sămânţa pe care o sădeşti şi există un altul în care te bucuri de fruct. Răbdarea îi dă fructului gustul, savoarea, culoarea, parfumul si frăgezimea.

Omul creşte asemenea copacului, cu grijă din partea părinţilor, cu jocuri şi joacă, îndrumat de un învăţător… şi cu răbdare.

De frica timpului, de frică să privim cum nisipul se scurge în clepsidră, plicticos, avem frică de rabdare, ne repezim abuziv şi obscen.

[coolplayer width="425" height="350" autoplay="0" loop="0" charset="GBK" download="0" mediatype=""]
http://www.youtube.com/watch?v=R98qC0fd_1w
[/coolplayer]

Funny, dar nu in ultimul rand si cu un sambure de adevar . 

[coolplayer width="425" height="350" autoplay="0" loop="0" charset="GBK" download="0" mediatype=""]
http://www.youtube.com/watch?v=RhoHapa6REM
[/coolplayer]

Un spot foarte dragut si bine realizat, in stilul Orange. 

[via] 

E lipsa totala de imaginatie, de fantezie, de idei zglobii si nostime.

Se poate gicacontra, e "uber cul" sa fi invers, pe dos, sa ai idei contra. Deodata devine "marfa" sa asculti manele, sa ii canti lui gigi becali in struna sau sa te declari pasionat de urat sau lugubru.

Am observat ca in randul baietilor, mai ales atunci cand in rand se afla si o fata, ca se poarta gicacontrismul teribilist, macho. Este funny atunci cand vezi o scena macabra, mai ales daca fata se declara oripilata, sa spui "vaaai, ce marfa". Derivand, se ajunge la rebeliunea puerila, in care frumosul este substituit cu uratul, iar binele cu raul. Asteapta, iar cateodata primesc ceea ce spera si anume sa fie aratati cu degetul, sa devina (si ei) cool.

Uneori, asa se cladeste o pseudo-personalitate, alteori se agreseaza regulile unui comportament civilizat. Gicacontrismul termina prin agresivitatea impunerii punctelor de vedere, pana acolo unde incepi sa contrazici orice. Un exemplu simplu ajunge sa fie, contrazicerea complimentelor ce iti sunt adresate. Iata cum, gicacontra ajunge la pragul unei modestii abuzive.

Gica contra exista si culmea, actiunea asta am practicat-o si am tendinta sa o fac in continuare, numai ca voalat.

S-a tot spus ca auriul e din ce in ce mai in trend si se pare ca asa este. PSP tocmai a lansat PSP Gold, din pacate numai in Japonia, dar nu mai avem mult de asteptat pana sa il vedem si pe piata din Romania (sper). Dupa psp-ul vopsit in alb ( a la iPod ) si roz bonbon, Sony alege sa devina un "goldmember".

Pret… 200$

[via] 

Nu am eu nevoie de asa ceva, in fond, nu ii doresc nici unui baiat asa ceva!
Cu toate astea, m-am gandit sa arunc un ochi asupra telefonului Samsung SGH-x830, dupa ce am vazut ca pe colegele mele acesta "bricheta" le-a dat pe spate. Am ajuns sa vad fete care nu mai vor Chocolate-ul lui LG si isi doresc mai nou Samsung-ul asta filiform, cu un 1gb de memorie . Memoria de 1Gb poate fi umpluta cu poze facute cu camera de 1,3 megapixeli si, evident cu muzica. Telefonul recunoaste formatele MP3, ACC, ACC+, e-AAC+, pana la WMA. Dimensiunile liliputane aduc totusi cateva neajunsuri. Evident, prietena ta va spune ca astea nu sunt defecte: Ecranul este un chin pentru modul foto, iar tastatura… ai sa apesi in gol ceva vreme atunci cand vrei scrie SMS-uri pentru ca tasetle sunt dispuse doua cate doua. Nici nu as indrazni sa vorbesc despre web-browsing pe acest telefon sau de un calendar detaliat. Se vrea un player mp3 si practic, daca ne luam dupa dimensiuni, concureaza cu nano, mai ales ca are si un track-wheel… amanunt, este mecanic si nu touch asa cum este la ipod.

In concluzie, telefon dragut, nu foarte prostut dar cam incomod…